Ultima suflare....
Autor: Florența Sărmășan
Album: Balsam pentru sufletul meu!
Categorie: Paște
Ultima suflare... .

Cu toți strigau să Se salveze,
Să scape dacă-i cu putință,
Pe El să Se elibereze
De-I tare și are voință.

Îi reproșau că a mințit,
Că El nu poate fi Hristos,
Plin de mărire, S-a fălit
Acum e prăbușit, e jos...

Pe cruce apoi a fost suit
Cu ceilalți doi în jurul Lui
Străpuns de cuie, chinuit
El, Fiul Sfânt al Tatălui,

Deasupra, cu slove au scris
Că El e mare Împărat,
Vedea de sus ca și prin vis
Mulțimea ce s-a adunat.

Căldura mare-L toropea
Și rănile adânci, dureau;
Un strop de apă doar voia
Soldații însă-L refuzau.

Mai tare să-L batjocorească,
Oțet I-au dat în loc de apă,
Să sufere, să-L chinuiască
La toți le plăceau ca s-o facă.

O ură grea, nemăsurată
Aveau toți contra Domnului.
Puterea care le-a fost dată
O foloseau în contra Lui.

Cu răutate L-au bătut
Și plin de sânge L-au lăsat.
Ei au făcut tot ce au vrut
Iar socoteală, n-au mai dat.

La poala crucii, mama Lui,
Era în hohote plângând
Căci Domnul, Fiul cerului
Stătea pe cruce sus, zăcând...

Unul din hoți, apoi, I-a spus
Salvați să fie de se poate,
Dar, n-a primit nici un răspuns;
Isus Se îndrepta spre moarte...

Celălalt hoț l-a huiduit
Și l-a mustrat cu hotărâre
I-a spus că ei doi au greșit
Dar Isus e plin de mărire.

Atunci Isus, chiar lui i-a spus
Că-l va lua când va pleca
Vor fi la Tatăl în cer sus
Cu El în Rai, în veci va sta.

Deodată, noapte s-a făcut,
Al șaselea ceas se-arăta
Și soarele a dispărut,
Încet, mai mult se întuneca...

Perdeaua din Templu s-a rupt,
Pământul s-a cutremurat.
În țară, noapte s-a făcut,
Domnul la Tatăl a strigat

Și-n mâna Tatălui de sus,
Viața Lui sfântă Şi-a predat
Să se împlinească ce s-a spus,
Isus din lume a plecat!

Amin

Câmpia Turzii, 25 aprilie 2019
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/187875/ultima-suflare