Credem în cer, numai credința știe
Că sus la El-i prinos de bucurie.

Când ne deschide la zenit fereastră
După perdeaua zilelor albastră.

De dincolo de lume și de zare
Curge lumină lină din izvoare

Curge în inimi din cerești livezi
Ieși suflete din umbre și-ai să vezi.

Când de-ntuneric s-a spălat retina
În ochi curat se strecură lumina.

Chiar și-n oglinda galbenă de fum
Se pot vedea o cale și un drum.

Un drum senin, o străvezie zare
A lumilor de sus, primordiale.

Cei ce-au plecat rămân acolo sus
Că-i pace sfântă-n lumea lui Iisus.

Coboră doar prin vise să mai vadă
Cireșii de lumină din ogradă.