De ce suspini, omule trecător
Ca frunza pomului bătută-n vânt?
Tatăl te-a aşezat jos pe pământ,
În raiul din Eden stăpânitor!

Ce frumuseţe, desăvârşire,
Cât Har să fii iubit de Dumnezeu!
Dar ai greşit ascultând de cel rău,
Şi-ai adus moartea peste omenire!

De ce te plângi de viaţa aceasta?
Că Şi-a dezbrăcat slava cerească,
Ca omenirii El să slujească!
Domnul vieţii ne-a luat pedeapsa!

Stânca Speranţei e mai presus de tot!
Sunt atâţia surzi, muţi, fără Cuvânt,
Înrobiţi satanei merg în mormânt,
Că neghina-i smulsă din lanul copt!

Unde eşti suflete, unde te-ai dus?
Ai trăit ascultând de Tată?
În curând vine o judecată
Şi nu te poţi ascunde de Isus!