Când treci pe lângă cel căzut
Să te opreşti cu milă
Nu ca preoții ce-au trecut
Pe-alăturea, cu silă! ...

Să te opreşti, să te apleci
Spre cel care-n praf zace,
Cu grijă rana să îi legi
Şi să îl iei în brațe.

Apoi să îl ridici de jos
Să-l duci la han, la bine
Precum făcut-a şi Hristos
Odat', demult, cu tine.

Să simtă bietul om din plin
Aceeaşi mângâiere,
Aceeaşi dragoste și-alin
Ce-odat' ți-a dat putere!

Să nu uiți că şi tu ai fost
În colb, privit cu silă
Dar s-a oprit la tin' Hristos
Te-a ridicat, cu milă!

Căci orişicine precum El
Şi pentru El va face
Îşi va zidi acasă-n cer
Un loc etern, de pace.

Iar cine unui biet sărman
Îi face un mic bine
Stăpânul său îi face chiar
În rai loc pentru sine!