Suflet gol...

Suflet gol şi devastat de otravă şi minciună
Nu doreşti înviorare, nu doreşti vestea cea bună?
Eşti învăluit în beznă, eşti cuprins de derutare
Mila nu ţi-e cunoscută, nu mai ai de loc răbdare...

Nu ai linişte nici tihna ce produce mulţumire
Eşti străin de starea sfântă ce aduce nemurire
Inlăuntrul tău e moarte şi pustiu şi uscăciune
Toate-s roadele nefaste la un trai de-ntinăciune.

Suflet gol lipsit de pace şi de nobile-aspiraţii
Nu găseşti în ce-i divin niciodată inspiraţii
Numai firea te îndeamnă pe cărarea necurată
Numai firea te împinge într-o stare-nfumurată.

Suflet gol fără de vlagă, neputinţa–ţi este mare
Şi-ai respins mereu, mereu a Părintelui chemare
Ai ajuns fără simţire, iar voinţa-i adormită
Ai ajuns la degradare prin trăire pângărită.

Suflet gol şi înrobit de patimi chinuitoare
N-ai vrea să îl ai chiar azi pe Neprihănitul Soare?
El pătrunde cu lumină şi cu raze de speranţă
Şi crează-o atmosferă de pace şi cutezanţă.

El pătrunde cu iubire – floarea cea nepieritoare
El te-mbracă-n strălucire, în straie de sărbătoare
El înlătură veninul; te hrăneşte cu cuvinte
Ce rămân întipărite şi nasc sfinte legăminte.

El te poate vindeca de vicii şi nepăsare
De cruzimea ce aduce numai plânsete amare
Poate alina tristeţea doar cu graiul Lui duios
El este Mântuitorul; e slăvitul Domn, Hristos.

E la uşă chiar acum. Nu mai zăbovi o clipă!!
Altfel, vei trăi mereu o viaţă de risipă
Deschide cu bucurie, cu privirile senine
El te va despovăra de osândă şi ruşine.

El te poate ridica pe piscuri nebănuite
De virtuţi şi idealuri spre trăiri neprihănite
El te umple cu dorinţe vrednice de-Mpărăţie
Iar prin sângele preasfânt îţi oferă curăţie.

gc/Noiembrie 2005