Motto: ""Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobo-
zenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu.
Cinstiți pe toți oamenii, iubiți pe frați; temeți-vă de Dumnezeu.""
1 Petru 2:16-17.
Spunea profetul Mica: "Vai de mine,
Poporul acesta ce mult s-a rătăcit!
Sunt tot mai multe fapte de rușine -
S-au dus din țară oamenii de bine,
Și nu mai este nici un om cinstit.

Lui Dumnezeu nu are cum să-i placă
De cei ce săvârșesc fărădelegi mereu...
Când nu este nici unul binele să-l facă
Ci-n nebunia lor spre rele se apleacă,
În inimă zicând: Nu este Dumnezeu.

Spre a face rău au mâinile îndreptate!
Dregătorul cere daruri și de la sărmani...
Și suferă norodul de atâta nedreptete,
Iar când cel asuprit își caută dreptate -
Judecătoru-i cere totdeauna bani.

Cei mari arată ce doresc cu lăcomie
Și nu-și ascund dorința lor hapsână
De a-și strânge cât mai multă avuție... .
Și n-ai cui te plângi, fiindcă se știe
Că toți merg împreună, mână în mână.

Nu au de nimeni teamă - și nici rușine -
Ci asupresc mai rău decât niște străini
Și nu ți-ar face niciodată un pui de bine...
Cel mai bun dintre ei e ca un mărăcine,
Și cel mai cinstit e ca un tufiș de spini.

Nu mai poți să te încrezi în nimeni,
Nici măcar în ruda ce mai apropiată! ...
Nici în cei ce ți se arată prieteni
Că-n răutatea lor, sunt toți asemeni,
Până fiul își umilește bătrânul tată.

Chiar și o fiică-i gata să se scoale
Contra mamei - crudă, nemiloasă -
Iar nora-i împotriva soacrei sale...
Și ți se umple sufletul de jale
Când vrăjmașii tăi sunt cei din casă.

Dar eu mă încred în Domnul și-mi voi pune
Nădejdea-n Dumnezeul mântuirii mele!"
Așa striga profetul Mica în rugăciune
Atât de întristat și plin de amărăciune
Văzând atâtea nedreptăți și fapte rele.

Așa-i și azi, nimic nu-i nou sub soare;
Căci la fel lucrează și azi dușmanul
Să ni se poticnească pașii-n alergare
Să ne pierdem sufletul, să ne doboare,
Dar prin credință vom trece Iordanul.

Că Dumnezeu este Acela care poate
Să pună capăt răului și împilării...
Să șteargă din lume orice nedreptate,
Să fim iubitori, și plini de bunătate -
Și atunci vor fi deschise porțile îndurării.

Vrăjmașul umblă întruna să ne piardă
Ispitindu-l neîncetat pe omul credincios...
Seamănă ură, pizmă și duh de ceartă
Urmărind să ne dezbine, să ne despartă
De dragostea cea mare a lui Hristos.

Noi fiind întăriți prin credința-n Isus
Alergăm spre Țintă cu haina nepătată...
Căci iubirea de cer e cea mai presus
Și acolo ne așteaptă, în Canaanul de sus,
Moștenirea nestricăcioasă și neîntinată.

Urcămp prin credință spre tărâmul promis
Înălțând lui Dumnezeu cântări de biruință!
Căci credem cu tărie în ceea ce-i scris
Că cei neprihăniți ajung în Paradis
Împlinindu-se a Domnului făgăduință!

Și alergăm prin credință, nu prin vedere,
Având făcliile aprinse și mijlocul încins...
Și dacă ni-i trăirea cum Domnul ne cere
Prin Duhul Sfânt El ne va da putere
Iar vrăjmașul va fi, pe vecie, învins.

Trăim în credință - și pentru Domnul trăim -
Suntem ai lui Hristos - și El trăiește-n noi -
Umblăm în credință - și-n credință murim -
Dar de moarte nu ne temem fiindcă știm
Căci Hristos ne va învia în ziua de apoi.
Amin!
Alba Iulia 6 noiembrie 2018




Primele șapte strofe sunt după cartea profetului Mica
cap. 7. v 1-7.