Amvonul
Autor: Alex Prodan
Album: Duhul Harului
Categorie: Trezire si veghere
O, câte nu se pot spune îndată
Despre o bucată de lemn din față
Despre acea bucată dorită
Și de frați mult râvnită

Dacă prima dată te-ai uitat,
E doar o bucată de lemn aranjat
Nimic special poate nu gândești
Dar are ceva ce poate și tu râvnești.

Nu se poate spune îndată
Are ceva acel lemn din față
Dar parcă ceva îl înconjoară
Dând târcoale la frații din față.

Cum spuneam odinioară,
Nimic interesant la lemnul din față
Dar când fratele acolo a ajuns
Parcă nu îl mai vezi desprins, aşa îi place de mult.

Îi place când stă în față
Să se uite toți la el cum învață
Cum a ajuns la lemnul mult dorit
Amvonul parcă pe el l-a stăpânit.

Uită că trebuie să fie smerit
Sunt la amvon cum am dorit
Ba mai mult se crede stăpân pe amvonul din față
Și nu urcă oricine la el în față.

Amvonul e ceva special
Are o atracție alcătuit un dar
Să îl vezi pe fratele mut din bancă
Cum la amvon pe toate le știe şi învață.

Este în față cum a dorit
La amvonul lui iubit
De aceea orice s-ar întâmpla
Eu nu las amvonul din mâna mea.

Prea mult m-am chinuit
Să învăț să fiu la amvonul dorit
Când ies eu îndată
Toată lumea la amvon mă aclamă.

Mulți s-au întrebat
Oare ce s-a întâmplat
Bucata de lemn are ceva special
De nu se mai dezlipește fratele care vrea har.

Nu are nimic special îndată
Aceea bucată de lemn din față
Și atunci fratele de ce nu se mai desparte
Și vrea amvonul ca o nestemată?

Poate totuși are ceva,
Când intră în el atuncea
Când zguduie amvonul din față
Să vadă toți cum învață.

Ba, mai mult, nu oricine e invitat
Să dea lecții la amvon când s-a aflat
Trebuie ca fratele să corespundă îndată
Trebuie să fie de viță aleasă.

Căci nu se poate sui oricine,
Din adunare de la tine
Căci nu șade bine lângă fratele din față
Să vină altul nu îmbrăcat ca cel din față.

Parcă toate s-au stricat
Amvonul a ajuns ceva special
Astăzi se luptă îndată
Să stăpânească amvonul din față.

Fără să își amintească,
Ce amvon a avut Domnul în viață
Când corabia, când o piatră pe care ședea
O, ce amvon a avut Domnul cândva!

Când predica Evangheliea îndată
Amvonul Lui era iarba din față
Și stânca pe care s-a suit
De mulțime să fie auzit.

Dar parcă astăzi toate s-au schimbat
Bătălia în biserică s-a dat
Cine oare va pune mâna îndată
Pe amvonul din față?

Mulți parcă au înnebunit
Când la amvon s-au suit
Și nu vor să se dezlipească îndată
De bucata de lemn din față.

Parcă o boală a ajuns,
Acel amvon care ridică pe unii sus
Îi place să fie ascultat
Când la amvon s-a ridicat.

O, vai ce a putut să facă îndată
O bucată de lemn din față
Cum pe unii i-a schimbat
De nu îi mai recunoști niciodat'.

Fără să știe îndată,
Dacă nu ai grijă, amvonul te înalță
Și te duce tot mai sus
Până vei cădea cum Domnul a spus.

Se simte bine în pielea sa
Amvonul e al meu de acuma
Și nu urcă nimeni îndată
E al meu amvonul din față.

O boală grea a intrat,
Între frați și nu s-au întrebat
Eu pe cine vestesc îndată
Amvonul, sau pe Domnul din Slavă?

Cum de aici am ajuns
Căci Domnul a spus
Cel ce se smerește va fi înălțat
Iar altul va fi plecat.

Astăzi nu se mai ține cont îndată
La amvonul din față
E dreptul meu și l-am câștigat
Eu pentru asta am luptat.

Eu când voi ieși în față
Poporul stă să mă vadă
Căci sunt un mare predicator
La amvonul meu cu dor.

Nu calcă oricine,
La amvon lângă mine
Doar ce păcat că au uitat
Domnul nu asta i-a învățat.

Domnul te vrea smerit
Nu stăpân pe amvonul mult dorit
Vrea să Îl arăți pe El îndată
Nu ce știi tu la amvonul din față.

Vrea să fii lucrător cu El
Pentru tine și poporul Său
Nu cu tine și amvonul îndată
Cum ți-e inima legată.

Facă Domnul să fie așa
Tu cu El fără amvonul acela
Fără bucata de lemn care te va despărți
De Isus pentru veșnicii

Dacă ai luat aminte bine ai făcut
Dacă nu tu te-ai pierdut
Dar ține minte și nu uita
Dacă vrei amvonul, Domnul ți-l va da.

Iar când El va veni
Cu amvonul tău vei fi
Căci ai iubit în viața ta
Amvonul și slava sa.

Nu ai vrut să te smerești
Și pe Domnul să Îl iubești
Ai iubit în viața ta
Un lemn dorit cândva.

Astăzi, boala este foarte grea
Pe mulți îi cuprinde ea
Și vor să scape îndată
De aceea lepră murdară.

În Cuvânt este scris
Să nu grăiești pe mai marele tău nici un pic
Dar boala este foarte grea
Și cu toții știm lucrul acesta.

Minuni se predică mereu
Din Biserică la amvonul său
Dar ce păcat că nu se trăiesc
Și doar de pe buze se șoptesc.

Boala e boală nu ai ce face
Minuni și vindecări vor fi departe
Dacă nu ne smerim în Fața Sa
Putem să tot predicăm nimic nu vom vedea.

Doar o iubire în zadar
După un lemn la altar
Care e iubit îndată
Mai mult decât Smerenia din față.

Și uite așa boala s-a răspândit
Și pe mulți i-a cuprins
Cu toate căci Cuvântul ne învață
Cine învață pe altul să fie exemplu în viață.

Nu ai ce face, aici s-a ajuns
Căci amvonul pe mulți i-a distrus
I-a înălțat atât de sus
Încât nu se mai satură când în față au ajuns.

O, Doamne nu ne lăsa
Să ne pierdem Mântuirea
Nu ne lăsa să cădem îndată
Pentru o bucată de lemn din față.

Tu vezi ce s-a întâmplat
Toți aproape s-au stricat
Amvonul i-a cuprins
Cu mreaja și i-a vrăjit.

Nu îi lăsa să se piardă
Când ajung în față
Să te vestească pe Tine mereu
Nu amvonul și eul său.

Tu odată ai spus
Când la preoți ai ajuns
Să nu se înalțe nici un pic
Să stea jos să fie smeriți.

Și astăzi o, vai, unde s-a ajuns
Amvonul înalță tot mai mult
Tot mai sus ridică
Când frate pe frate se invită.

Isuse, puțin mai este și vei veni
Iarăși după ai Tăi copii
Și ce vei zice oare,
Când copiii Tăi iubesc amvoane?

Când mulți s-au înecat
Când în față s-au aflat
Ce vei zice oare
Când vei vedea iubirea de amvoane?

Doamne, nu lăsa poporul Tău
Să se piardă în jurul Tău
Uită-te la ei îndată
Și ridică-i din nou la suprafață!

Să vadă unde au greșit
Când în față au ieșit
Să te arate pe Tine îndată
Nu bucata de lemn din față.

O, frați din adunare
Unde ați ajuns voi, oare?
Cum de v-ați putut împietri
Pentru un lemn ce nu duce în veșnicii?

Treziți-vă îndată!
Căci vine Domnul din Slavă
Și aici veți rămânea
Dacă nu vă veți trezi acuma

Dacă tot așa veți fi
Când Domnul va veni
Cuvântul Lui e adevărat
Unde e inima ta acolo vei fi aruncat

Nu lăsa inima ta
Să fie legată de amvonul acela
Strigă-l pe Dumnezeu
Să elibereze sufletul tău

Ca odată când El va apărea
Să poți și tu pleca
Acolo sus în veșnicii
Unde sunt numai bucurii

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/181789/amvonul