Mă iartă, scumpe Tată, Dumnezeu!
Căci nu mi-am cheltuit micul tezaur
Să cumpăr de la Tine sfântul aur:
Puterea jertfei în Numele Tău.

Mai iartă-mă, Isuse, Domnul meu!
Comoară ești, în țarină găsită,
Dar eu n-am dat averea moștenită,
Nu mi-am dat ființa ca urmaș al Tău...

Mă iartă, Duh de Viață Creator!
Căci n-am fost negustorul priceput:
Să schimb pe-o Perlă-ntregul meu avut,
Știind că sunt străin și călător...

Îndură-Te, o, Sfânt Semănător!
Mai des am fost pământ stâncos, puțin,
Ori copleșit de buruieni și spini,
Decât sol răbdător și roditor... .

Mă iartă, din nou, Rege-al regilor!
Căci rar am fost robul supus, smerit,
Care-mplinind tot ce I-ai poruncit,
Să zic: „Făcut-am doar ce-am fost dator”... .