Sfinţenia practică
Autor: Marc Tapernoux
Album: Urmăriţi sfinţenia
Categorie: Sub flamurile crestinismului

   CUM SE AJUNGE LA SFINŢENIA PRACTICĂ

   1. Prin lucrarea lui Dumnezeu în noi

   Însuşi Dumnezeu lucrează în noi prin harul Său ca să producă identificarea noastră progresivă cu Domnul Hristos pentru ca 'Hristos să ia chip în voi'. Lucrarea aceasta se desfăşoară zi de zi şi se va încheia în ziua lui Hristos: 'Sunt încredinţat că Acela care a încept în voi o lucrare bună, o va duce până la capăt până în ziua lui Isus Hristos. ' 'Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă după plăcere şi voinţa şi înfăptuirea'. Credinciosul îşi poate deci pune toată încrederea în Dumnezeu şi în făgăduinţa Lui că îl păstra fără vină - duh, suflet şi trup - până la întoarcerea Domnului 'Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta'.

   Dacă noi împiedicăm această lucrare a harului dumnezeiesc în noi, prin neascultarea noastră, Dumnezeu trebuie să recurgă la disciplină pentru binele nostru ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Sale. Atunci El lucrează faţă de noi ca faţă de nişte fii 'căci care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl? ' O asemenea disciplinare este expresia dragostei lui Dumnezeu faţă de noi. 'Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte. ' Când această disciplină a lucrat în noi, ea aduce 'roada dătătoare de pace a neprihănirii', manifestată prin sfinţenia practică.

   De aceea, suntem îndemnaţi să nu dispreţuim disciplina Domnului şi să nu ne pierdem curajul, mai ales atunci când El ne mustră. Ba dimpotrivă, putem să binecuvântăm dragostea care ne educă să cerem ca şi David 'Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile. Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei! '

   2. Prin mijlocirea Domnului Hristos

   Domnul Isus, Marele nostru preot, mijloceşte pentru ai Săi la Tatăl, ca să fie păziţi de căderi, '... El rămâne 'în veac'... 'De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit  pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei'. El nu va îngădui să se piardă nici un singur răscumpărat în timpul trecerii prin pustia aceasta, ci prin mijlocirea Sa puternică, El îi va ţine pe toţi în picioare.

   Ce mângâiere pentru cel credincios să aibă un Hristos Viu, care se roagă pentru el!

   3. Prin lucrarea Duhului Sfânt

   '... prin Duhul, ... ' cel credincios face 'să moară faptele trupului', adică manifestările firii păcătoase care este în el. Trupul său este templul Duhului Sfânt şi nu-şi mai aparţine sieşi, căci a fost răscumpărat cu un preţ mare: sângele scump al Domnului Hristos. El deci, trebuie să vegheze ca să nu împiedice lucrarea Domnului în el, pentru ca 'sa slăvească pe Dumnezeu în trupul Său'.

   4. Prin lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu

   Sufletul care se supune smerit lucrării Cuvântului, înaintează în sfinţenie 'Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţurile şi gândurile inimii. ' Să ne ferim de a ne sustrage de la pătrunderea acestei săbii! La rugăciunea Sa de Mare Preot, Domnul Isus cere lui Dumnezeu să-i sfinţească pe ai Săi prin adevăr şi adaugă: 'Cuvântul Tău e adevărul. ' 'Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucarre bună. '

   Dacă vrem însă ca acest Cuvânt să lucreze sfinţirea întregei noastre fiinţe, trebuie să-L cunoaştem şi să-L ascultăm. Psalmistul spune: 'Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. ' Este deci necesar ca să ne hrănim din Cuvânt, să-L înghiţim cum spunea Ieremia.

   Şi apoi, trebuie să ascultăm Cuvântul. Acolo unde această ascultare dă greş, Cuvântul nu poate să-şi exercite acţiunea sfinţitoare, inima se împietreşte, se înşeală singură. 'Fiţi împlinitori ai Cuvântului nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. ' Domnul Isus a insistat de multe ori asupra nevoii de a păzi Cuvântul Său, poruncile Sale. În privinţa aceasta, ne sunt date înştiinţări solemne: 'Cine zice Îl cunosc şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. '

   5. Prin contemplarea slavei Domnului Hristos

   Sfinţenia practică se leagă totdeauna de un Hristos care stă în slavă. Domnul Isus S-a sfinţit pentru ai Săi, adică S-a pus deoaparte ca om în slavă 'Ca ŞI EI SĂ FIE SFINŢIŢI prin adevăr'. În măsura în care noi nu întristăm pe Duhul Sfânt, El leagă afecţiunile noastre de un Hristos slăvit, pentru ca să ne facă în fiecare zi, asemenea Lui.

   Credinciosul a cărui comoară este Domnul Hristos va avea fără îndoilă inima lui în cer.

   Această contemplare a Domnului Isus în slavă va produce în credincios o asemănare progresivă cu Dumnezeiescul Model. Noi toţi suntem transformaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

   Dacă facem din Persoana Lui slăvită, obiectul contemplării noastre statornice, desăvârşirile Lui se vor reflecta neapărat în noi, prin credinţa care le va reproduce în omul dinlăuntru şi în viaţa noastră. Această asemănare cu Domnul Hristos se manifestă în întreaga comportare a celui credincios care astfel, devine o EPISTOLĂ A LUI HRISTOS CUNOSCUTĂ ŞI CITITĂ DE TOŢI OAMENII.

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/179598/sfintenia-practica