În bezna întunecată, privi-va spre Hristos,
Un biet sărman, pe lume mînios.

Cu viața sa, el a făcut cea-vrut,
Punîndu-și desfătarea, să-i fie zeul mut.

Nu e de milă și nici de întristare,
Ci de bucurie mare și glorificare.

Căci biet sărman, pe lume mînios,
Ce mare fapt, el recunoscu că-i păcătos.

Recunoscu că-i rău, că-i mîndru, că-i fățarnic,
Recunoscu chiar vina pentru mamă, că-i obraznic.

Și-n bezna întunecată a marelui păcat,
El ridică privirea spre Marele Împărat!