Un suflet a pornit spre cer,
Lăsând al vieţii-ntreg mister,
S-a dezbrăcat de trupul lui,
Lăsându-l pradă timpului,
Şi-apoi, a mai privit odat'
În urmă... lacrimi şi oftat;
S-a ridicat uşor spre Tată,
Şi l-a rugat duios: "Mă iartă"...
Am revenit, de-unde-am plecat,
Pedeapsa toată mi-am luat...
Mă laşi cu îngerii ce cântă?
Ori mă trimiţi iar... la osândă(?)

Valeriu Cercel