O bucurie a izbucnit în inima mea,
Cum răsar florile primăvara-n grădină,
Când o adiere de linişte-mi dă fericirea,
Simţind cum mă inundă de Sus o lumină!

Cântecul de bucurie cel mai minunat
Azi, vine cu foşnetul frunzelor verzi;
Şi cu ciripitul cintezoiului neastâmpărat
Ce zburdă din pom în pom prin livezi.

Este bucuria ce se naşte spontan,
Clipă de clipă, în imensitatea naturii,
Între cer şi pământ, pe filele scripturii,
Venind din soare, din lună, din Bărăgan!

Este o bucurie ţesută-n cute de suflet,
Cântată în clipocit de izvor răcoritor
Şi-n dangăt de clopot şi-n vers de poet,
Ce-şi deapănă gândul în versuri de dor...

25 iunie 1996