1 Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.
2 Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui. Psalmul 142
Acest psalm – rugăciunea făcută Domnului de către David, când din cauza lui Saul, era nevoit să-și găsească un adăpost în peșteră. David se roagă Domnului; el nu se supără și nu e plin de amărăciune, pur și simplu dorește să-I spună Domnului despre necazurile și întristările sale. David i-a spus Domnului despre toate lucrurile, nu din cauza că Domnul nu cunoștea necazul în care se afla, dar pentru că se încredea în Dumnezeu și dorea să mențină comunicarea cu El. David a găsit mângâiere, deoarece Domnul a știut situația în care se afla (v3) și Însuși Domnul – adăpostul cântărețului de psalmi. David speră, că Domnul îl va asculta și îl va izbăvi (v. 6,7).
Nu există vreo peșteră, atât de adâncă și întunecată, ca voi să nu vă puteți ruga Domnului din ea. Domnul dorește, ca noi să nu murmurăm, dar să aducem la cunoștința Lui reclamațiile noastre, și să-i spunem Lui despre greutățile noastre! A treia parte din cartea psalmilor – sunt psalmile despre plânsete. În aceste psalme despre plânsete, autorii aduc la cunoștința Domnului întristările, mâniile, fricile, melancolii, confuzii, devastări, pocăința, dezamăgiri, apăsări și descurajări, cu care s-au confruntat, din motive interne și externe, din cauza împrejurărilor. Domnul știe cât de des noi simțim o durere, pe care nu o putem înțelege și avem nevoie să-I spunem Lui, despre această durere, și să obținem mângâierea Lui!
De aceea, dacă sufletul vostru se află în „temniță”, dacă puterile voastre se epuizează, și de partea voastră nu aveți pe nimeni, în afară de Domnul, chemați-L în ajutor! Fie ca El să fie adăpostul vostru!
- Doamne! “Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii. Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot... Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!” (Psalmul 142:5b-7a). În Numele Lui Isus Hristos, amin.
“Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii.” Psalmul 142:5
Traducere: Repalov Veaceslav