- Eclesiastul 3:1-6
1 Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. 2 Naşterea îşi are vremea ei şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei. 3 Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; 4 plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui; 5 aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei; 6 căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei…
Toate îşi au vremea lor. Viaţa – e o secvenţă de râsete şi lacrimi, zidiri şi dărâmări, întristări şi festivităţi...
În ea nu poate fi doar ceea ce este bun. Aşa e aranjată viaţa şi nu e greu să observi acest lucru. E greu să fii deacord cu aşa o rânduială a lucrurilor. Dar cât de mult nu ne-am stărui să ne facem viaţa mai stabilă, această secvenţă de perioade nu poate fi evitată. Există Acela, Care cârmuieşte totul, şi a stabilit un anumit interval de timp pentru toate lucrurile, şi „... omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” (Eclesiastul 3:11)
Totuși, măcar ceva, avem posibilitatea să cuprindem. De exemplu când sunteți ispitiți să credeți, că lacrimile și pierderile nu se vor sfârși niciodată, să țineți minte, că toate lucrurile au o limită. Suferințele eterne sunt destinate doar pentru cei, ce l-au respins pe Domnul, și au decedat.”Sub soare nu există nimic veșnic”. Noi trăim într-o lume, care se schimbă rapid, de aceea nu avem nici un motiv să spunem că ”Mâine va fi la fel ca azi”. Dumnezeul suveran controlează cu înțelepciune toate lucrurile, stabilind pentru ”toate vremea lor”. De aceea momentele dificile din viață se vor schimba cu momente plăcute, și bucuria va veni în schimbul întristării! Chiar și pe cerul senin se strâng nori, dar soarele luminează prin ei. Încredeți-vă cu privire la aceste lucruri în Domnul!
Ascultați și de îndemnurile înțelepte ale apostolului Iacov, indiferent ”de perioada vieții”, în care vă aflați acum: ”Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! (Iacov 5:13). Când viața e dificilă, când credința slăbește, când sunteți asupriți și întristați, rugați-L pe Domnul ca să vă mângâie, pentru că El – ” 3... Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, 4 care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! (2 Corinteni 1:3-4). Cei ce sunt cu sufletul voios și se bucură în cuptorul suferințelor, să cânte cântări de laudă Lui Dumnezeu și să-L laude pentru că i-a mângâiat. De aceea cât de schimbătoare nu ar fi împrejurările vieții, și în întristări și în bucurii să vă aduceți aminte de Domnul! Fie ca pacea Lui să fie în inimile voastre!
- Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri! Tu controlezi toate împrejurările în viețile noastre, și poți să ne împlinești orice nevoie, indiferent cât de mare este, sau care pentru noi, pare - imposibil de împlinit! Tu ne înveți să depindem de Tine, să ne încredem cu inima smerită în providența Ta, când sperăm, să nu ne mândrim, să nu ne temem, dar cu un duh potolit să primim totul, ca din mâna Ta! De aceea mă încred în Tine în greutățile vieții, iar cu mângâierea Ta și cu o bucurie divină voi merge pe calea pe care Tu ai hotărâto pentru binele meu! În numele Lui Isus Hristos mă rog, amin.
5 Tu mă înconjuri pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.
6 O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă, ca s-o pot prinde.
7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.
9 Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10 şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca.
11 Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi, şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”
12 iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul, ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
14 Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Psalmul 139
Traducere: Repalov Veaceslav