Azi n-am să vă vorbesc despre neiertare,
Nici despre necaz sau de frământare
Nici despre păcate și nici de furie,
Haideți să vorbim despre bucurie!

Știm că Tatăl nostru conduce universul
A așezat toți munții, câmpiile și șesul,
Dimineața spune soarelui să iasă
Și tot El cheamă luna când seara se lasă.

El hrănește păsări, împodobește crinii
Ș-atunci mă întreb: de ce sunt triști creștinii?
Azi nu ne bucurăm, căci ne gândim la mâine
Și am uitat de suflet gândindu-ne la pâine.

Însă cu cinci pâini și doi peștișori
O să ne hrănească Domnul și pe noi.
Ce veți îmbrăca? Să nu fiți curioși
Se îngrijește Domnul, voi fiți bucuroși.

Când aflăm de-o boală suntem terminați
Ne întristăm cumplit, suntem mâniați,
Dar de l-a vindecat pe orbul Bartimeu
Isus poate să fie și medicul tău!

Suntem întristați până la mormânt
Avem o falcă-n cer și una în pământ,
Ce mă-îngrijorează parcă cel mai tare
E că venim așa și la adunare.

Noi nu am fost închiși în cușca cu lei
N-am stat în cuptor cum au stat cei trei,
Și măcar c-au fost încercați din greu
Plini de bucurie, Slăveau pe Dumnezeu!

Noi în casa Lui stăm așezați comod
Dar numai fețe triste zărești printre norod.
Pavel și cu Sila cântau fiind captivi,
Ei nu erau ca noi... ascultători pasivi.

Mai țineți minte oare, sămânța dintre spini?
Și cum reprezenta ea anumiți creștini…

Care aud cuvântul, dar spinii grijilor
Îneacă-acest cuvânt și-l fac neroditor.

Tare-mi este teamă că suntem uneori
Semințe între spini, creștini neroditori
Căci dacă luăm grija cu noi la adunare
Înneacă sămânța din predici, din cântare...

Dragă soră, dragă frate, fii de azi mai bucuros
Că de ziua ce urmează se îngrijește Hristos!
Lasă grija și necazul, tu ești un om mântuit!
Te așteaptă veșnicia, cum să nu fii fericit?