Am inceput de la minutul 2:12, unde fratele Giorgos este intrebat de un alt frate care tot Giorgos il cheama, iar mai jos in marturie o sa mai apara un Giorgos. Dar asta nu va denatura marturia in sine, doar am vrut sa mentionez aceste mici amanunte de la inceput.
G: Frate Giorgos, o sa incepem cu marturia dumneavoastra si sa ne spuneti in putine cuvinte cum era viata dumneavoastra inainte ca sa il cunoasteti pe Hristos si dupa aia o sa intram si in perioada unde a venit Hristos si v-a gasit si v-a adus la drumul Evangheliei si al mantuiri.
G: Fratele meu Giorgo, haideti sa incepem cu Evanghelia, vreau sa citesc putine versete din Fapte 24:14-16. Aceasta marturie a apostolului Pavel este foarte simpla si in aceasta marturie scurta isi marturiseste viata de care isi aminteste ca o avea inainte ca sa il cerceteze Hristos. Si asa trebuie sa incepem intotdeauna. Eu m-am nascut in Maroussi, acolo am crescut si acolo am fost si gasit de Isus, Mantuitorul. M-am nascut intr-o familie buna, religioasa, si in special bunica mea avea un sfant caruia de fiecare data cind ajungea acasa, intra in camera ei si se ruga lui. Asa am invatat si eu ca trebuie sa ma rog. In scoala primara si la liceu mai pe urma, mergeam la grupuri crestine care se aduna, pentru ca iubeam in felul meu pe Hristos. Pentru lucrurile mici ma rugam sfantului Giorgo, apoi pentru lucrurile mai mari ma rugam sfintei fecioare, iar daca erau lucruri foarte serioase ma rugam lui Hristos. Imi amintesc ca in grupurile crestine unde mergeam atunci am invatat multe, eram de 14, sau 15 ani, si as indrazni sa spun ca ieseam in evidenta in aceste grupuri cu ravna mea pentru Hristos, cu dragostea mea pentru Evanghelia lui Isus, si bineinteles ca chiar tatal meu a inceput sa se ingrijoreze pe atunci, si sa imi zica: Nu cred ca vrei sa ajungi papas? ( popa), si am observat ca avea o spaima in ochii lui si am inteles ca nu ii placea, dar eu nu aveam niciodata vreun gand sa ma fac papas, din contra imi placeau lucrurile tehnice, si am vrut sa studiez in directia aceasta pentru a imi face o meserie. Si ce as vrea ca sa aduc aminte este ca din traditiile familiei tatalui meu, am luat de la varsta de 17 anii pana la varsta de 37 de anii obiceiul ca de doua ori pe an sa merg la sfanta fecioara la Dynos, in martie si in august, si as vrea sa marturisesc ca orice ceream in luna martie pe 25, pana in august cand mergeam a doua oara, primeam, primeam tot ce ceream, si asta o zic inaintea Domnului care imi este martor dar si sotia mea imi este martora. M-am casatorit la 24 de anii, am inceput sa avem copii pe care sa ii crestem, si intotdeauna ma rugam pentru ei, si pentru toate, si pentru serviciul meu, si inadevar pot sa indraznesc sa spun ca ma bucuram de generozitatea lui Dumnezeu la locul meu de munca, imi mergea foarte bine, fara sa imi faca nimeni vreo favoare, si din punct de vedere familial toate mergeau bine, aveam trei copiii, si toate pana cand pe la 35 de anii a intrat pacatul in viata mea si ma robea. Asa am ajuns sa plec si de acasa, si ma intorceam acasa cand voiam, pana cand am ajuns in punctul sa vorbim de divort.
1
Personal m-am despartit de sotia mea, si marturisesc ca nu ma simteam atat de fericit si implinit ca m-am despartit de copilasi mei, si de sotia mea, dar pe de alta parte eram foarte indragostit pe atunci de altcineva, si aceasta dragoste imi alimenta pathosul meu, aducand toate la punctul de a fugi de acasa, definitiv.
G: Frate Giorgo, stiati ca e pacat ce faceati?
G: Da stiam, si eram sigur ca era pacat, dar a sti ca ceva e pacat pentru un om nenascut din nou, vorbesc din experienta mea, nu este o mare piedica pentru a pacatui. Cel nenascut din nou nu da importanta faptului ca pacatuieste sau nu pacatuieste, pentru ca ceea ce ne conduce in viata este ceea ce vrem noi dupa cum zice si Scriptura; pofta ochilor, pofta firi pamantesti, inselaciunea bogatiilor si placerile vietii acesteia, si toate acestea imi conduceau viata mea si prin prisma lor imi luam orice decizie. Atunci intr-o seara, am mers acasa sa imi fac bagajele pentru ca in urmatoarea zi sa plec, si in aceea seara, o zic din nou, ca nu puteam sa zic ca sunt cel implinit si fericit, dar eram cel decis, hotarat, si imi amintesc ca dormeam in biroul meu singur, si inainte ca sa ma pun la somn in noaptea aceea, in biroul meu, m-am pus pe genunchi si am facut o rugaciune, si am zis: Dumnezeul meu, ajuta-ma, ce sa fac? . pentru ca aveam inlauntru meu o mare lupta, si dupa aia m-am culcat. Pe la ora 3, sau 4, in somnul meu cred, dar mai pe urma si in trezirea mea, am simtit ca a venit un nor de culoare grey- albastru, si s-a asezat deasupra mea, nor pe care il vedeam defapt, si am auzit o voce in visul meu dar in continuare s-a prelungit in momentele trezirii mele, si vocea zicea: Vrei inadevar sa inveti ceea ce ai de facut? ; si gura mea in timpul visului a inceput sa raspunda, am inceput sa vorbesc in somn, dar nu vorbeam eu, vorbea gura mea, si acest fapt m-a trezit din somn repede, gura mea a raspuns: Da Doamne. Si dupa ce i-am raspuns, s-a auzit din nou vocea care zicea: Cand insa ai sa inveti ce sa faci, asa trebuie sa si faci. ! Gura mea a raspuns a doua oara: Da Doamne, si in acel moment m-am trezit, apoi m-am ridicat din patul meu plin de frica, am stiut ca afost Dumnezeu, dar nu stiam ce trebuie sa fac, asa incat am ajuns intr-un punct de unde nu ma mai puteam misca, si asta pina in momentul cind s-a facut ziua, pe cand trebuia defapt sa imi inchid valizele si sa plec, am inceput defapt sa le golesc si sa raman acasa. Nu pot sa iti spun de ce am ramas. Simplu am ramas. Nu am ramas pentru ca m-am reindragostit de sotia mea, dar pur si simplu am ramas acasa.
G: Sa va intreb ceva? Ati citit vreodata Evanghelia?
G: De multe ori chiar. Dar sa va spun mai corect ca este important. Imi amintesc cind am fost in armata mi-au dat o Evanghelie, o carticica mai mica, traducerea Vamvas si o tineam sub perina mea intotdeauna ca sa ma pazeasca, dar asta nu inseamna ca o citeam, dar o citeam. Cand eram mic si mergeam la grupurile crestine, citeam, insa nu pot sa ma tin tare ca citeam Evanghelia, am citit Evanghelia, dar nu toata. Am citit cele patru evanghelii, si Faptele Apostolilor, dar nici una din epistole, niciodata Apocalipsa, niciodata Vechiul Testament, deci intelegi ce inseamna citit pentru mine.
De atunci am ramas acasa si am inceput sa vad ca casa mea era un mare dezastru. Intr-o casa cu oameni despartiti, copiii sunt dezbinati intre ei. Dinos era un copil foarte tare, fiul cel mai mare, apoi am avut doua fetite Cristina si Paledini, care pe atunci erau destul de marisori, apoi nu numai asta, pe baiat inainte il luam cu mine acolo unde savarseam pacatul, stiti omul devine hazos, nu stie ce sa mai faca in viata reala, asa incat dupa anii de zile ramai mirat de felul de gandire distrugator avut in trecut, intrebandu-te asa cum ma intrebam si eu de multe ori: Eu am facut toate acestea? . Trebuie sa spun ca in ceea ce priveste relatia extraconjugala pe care am avut-o, am dezlegat-o, am terminat cu toate atunci deodata, dorinta aceea pacatoasa nu a mai venit niciodata nici in mintea mea, nici in gandurile mele, pot sa spun ca m-a eliberat Dumnezeu, si cred ca in noaptea aceea in care m-a vizitat Dumnezeu.
2
Dumnezeu mi-a pus dragoste din nou in inima mea pentru nevasta mea, pentru ca in trecut o iubeam, si niciodata nu am incetat sa o iubesc, numai ca a intervenit pathosul pentru cealalta femeie. Atunci in aceea vreme, am luat o hotarare ca in fiecare duminica sa merg la biserica, ca sa imi pot imblanzi si feciorul mai mult, si sa il ajut in felul acesta. Am incercat sa gasesc vreo biserica prin apropriere, si nu gaseam in Maroussi, pe atunci, dar am inceput sa colindam bisericile si manastirile pe care le gaseam, si stiti, copiii fiind foarte energici, prin orice biserica intram, din fiecare biserica eram dati afara, eram alungati. Si daca nu ne alungau ei, eram noi rusinati si plecam de buna voie. Aici vreau sa fac o mare interventie in acest punct. Vizita lui Dumnezeu a avut loc in anul 1981, pe cand eu traiam despartit de sotia mea din 1979. In blocul unde noi stateam, deasupra noastra locuia o femeie crestina, o sora a biserici noastre, care era foarte buna, ne iubea, o iubeam si noi, ne iubea copilasii nostri, si cand ea a vazut aceasta despartire intre mine si sotia mea, a inceput sa vorbeasca Anei despre Hristos. Si nu numai asta, dar o lua din cand in cand si la ceva intalniri de rugaciune, in ascuns, fara ca eu sa stiu, pentru ca eu eram foarte salbatic, eram un ortodocs inrait, si imi amintesc ca i-am spus odata ca daca o sa o vad mergand cu copiii mei la vreo alta biserica, o sa ii tau picioarele, si vorbeam foarte serios, nu ca o sa ii tau picioarele, dar mania mea pe care o aveam impotriva altor biserici. Pe aceea vreme cand sotia mea mergea cu vecina noastra la una din serile de rugaciune, Duhul Sfant ii vorbeste sotiei mele prin cuvantul prorociei, si ii multumim lui Dumnezeu pentru darul prorociei, si asta se intampla in 1979, si aceea prorocie a fost astfel: Ana, daca tu ai sa ramai, Eu o sa aduc in biserica Mea pe barbatul tau, pe copii tai, si pe tine. Ana, a auzit acest cuvant, l-a crezut, dar l-a uitat. Dar era inlauntru ei cunostiinta, si asa s-a facut ca dupa ce am ramas eu cu ea in 1981, si am inceput sa mergem la biserici, a inceput sa aibe o speranta. Aceasta excursie a mea pe la diferite manastiri si diferite bisericii, a durat cam doi anii de zile, insa era o incercare sortita esecului, nu neaparat ca bisericile nu ne doreau, dar copiii nu se lasau dusi decat cu mari eforturi, si oriunde ii duceam ne faceau mari probleme, vorbim de probleme, pana cand in sfarsit am ajuns la o bisericuta din vecinatate, unde erau cam 5,6 oameni, si la un moment dat a venit epitropul, un om bun, si mi-a zis: Domnule Korovesi nu va putem lasa sa stati aici cu noi din cauza ca ne incurcati programul, si m-a scos afara. Si am iesit afara foarte suparat, da foarte suparat, am simtit ca era ca si cum m-ar fi alungat Hristos, macar ca stiam ca oamenii au facut-o. Hristos ma dorea, dar oamenii ma alungau, dar eu le dadeam dreptate, zicand: au dreptate acesti oameni. Ei mergeau acolo sa se roage, si erau impiedicati de copilasi mei. Nu poti sa iti imaginezi asta. Erau plini de energie sa faca raul, si asta din cauza unei familii care nu functionase bine.
In vremea aceea, Ana mi-a zis: Giorgo, nu vrei sa mergem la o biserica unde au invatatori pentru copilasi? Atunci m-am gandit, acum si asa m-a luat cum m-a luat acest riu sa merg la biserici, si fiindca nu aveam unde sa mai merg, pentru prima data, macar ca stiam ca merg la eretici, am acceptat totusi sa merg. Cand am intrat inlauntru am auzit prima predica si mi-am zis: astia nu au candele, nu au icoane, nu au sfinti, am ramas mirat de lucrurile pe care le vedeam, fiindca eu nu stiam alta biserica afara de biserica ortodocsa, si cea catolica, dar eu eram ortodocs, si ortodocsia era era biserica adevarata, si adevarata religie, si nu am avut niciodata vreo indoiala despre ortodocsie. Cand am intrat insa acolo, am zis: aici toti sunt eretici, si ma tot intrebam ce caut eu acolo si un gand imi spunea sa ma ridic si sa plec. Baiatul meu Dinos insa era dus la scoala duminicala, si dupa ce s-a terminat prima ora a iesit si a venit linga mine, si eu i-am zis: du-te gaseste-o repede pe mama ta, ca sa plecam de aici. Dinos avea pe atunci 7 anii si imi zice: Tata de ce sa plecam de aici? . Pentru prima data. Oriunde mergeam il alungau, pentru ca era un copil cu care lucrai greu, se certa, se batea, ii injura. Si el insista: tata, de ce sa plecam de aici? Si eu il intreb: Dar tu vrei sa mai stam? . Si el a zis ca: Da. Il intreb, dar ti-a placut? Si el a zis ca: foarte mult. Si il intreb; vrei sa mai revenim aici? Si el imi zice: cu siguranta.
3
Acolo am ramas surprins. Am ramas inca un ceas ca sa ascult Cuvantul lui Dumnezeu. Si am vazut ca nu vorbeau rau oamenii, ceea ce ziceau nu era iesit din comun. Apoi am plecat. Ana nu zicea nimic. Inlauntrul ei ducea o lupta privindu-ne, cauta sa vada daca eu am sa zic ceva impotriva, fiindca ea stia ca eu eram tare, ortodocs, si nu ma jucam de-a ortodocsia, ortodocs pana la moarte. Eu ii iubesc pe ortodocsi, pentru ca am cunoscut oameni buni, de pilda duhovnicul meu pe care il aveam, nu ii dau numele, era un om deosebit, special, vorbim de un om special. Asadar in urmatoarea duminica am mers din nou, de data asta ii urmaream mai cu atentie, mai cu placere, si am bagat de seama ca ei aveau numai Biblia in mainile lor, si am inceput sa ma gandesc: Ce este aceasta? Numai Evanghelia!
Mi-am amintit ca mama mea avea o Evanghelie, eu aveam una, si ma gandeam acum ca Evanghelia aceasta de la oameni acestia o sa fie o erezie, asa ca am si cumparat repede de la ei o Biblie, am mers acasa cu ea, la mama mea, am luat Biblia ei si am facut comparatie cu Biblia ce am cumparat-o, si din fericire, era aceiasi traducere, era traducerea Vamvas. Am luat si Biblia ce am primit-o in armata, si aia era la fel, si atunci mi-am dat seama ca cartea nu este eretica, este aceiasi Evanghelie. Si de atunci am luat hotararea sa merg in fiecare zi la biserica, dar intre timp cautam sa aflu unde isi bat ei joc de mine, si aceasta din cauza ca vedeam ceva ciudat la ei, o dragoste ce nu am mai intalnit-o. Ma cuprindeau pe mine, pe copilasi mei, copiii mei s-au linistit, nu mai deranjau pe nimeni, si asta m-a mirat, copiii mei nici nu mai zbierau, toti te cuprindeau, era o dragoste deschisa, si eu ziceam: astia sunt niste oameni care iti intind curse. Dar mi-am zis eu: pe mine nu m-au prins ei, nu o sa isi bata ei joc de mine, asa ca o sa ii prind eu daca sunt niste rataciti, sau hoti, sau rai facatori, o sa ii inteleg eu cumva! . Dar in timp ce eu le cautam lor vreo vina, de fiecare data cind mergeam acolo si auzeam Cuvantul lui Dumnezeu, Cuvantul intra in inima mea, si nu numai asta, dar dupa ce veneam de lucru in fiecare zi mergeam la biserica, apoi dupa ce plecam de la biserica acasa imi luam Biblia si pana pe la 3 dimineata citeam din ea. Acest lucru a fost inadevar de la Dumnezeu, pentru ca le-a schimbat pe toate, Mi-a schimbat inima, logica si pentr-o clipa pe cand eram in biserica imi dau seama ca sunt un alt om. Toate s-au schimbat. Inima mea care a fost tare, deodata s-a muiat. Eu inainte ii vedeam pe toti de sus, din pricina meseriei mele, acum insa ii vedeam pe toti de jos in sus si imi ziceam eu: Oare sa fi fost nascut din nou deja? Si in timp ce ma gandeam daca sunt nascut din nou, m-am gandit cate lucruri faceam si nu le mai fac deloc, am lasat tigarile, eu fumam 3 pachete de malboro pe zi, a fugit mandria, a fugit taria mea, mi s-a deschis inima, am inceput sa iubesc, imbratisam si eu, radeam, eram bucuros, si toate acestea ma gandeam in timp ce stateam pe genunchi, in ora de rugaciune. Ma macina acest gand: oare asta sa fie nasterea din nou de care vorbesc predicatori pe aici, si in timp ce ma gandeam eu, deodata iese un cuvant profetic: Copilul meu Giorgo, te-am salvat, te-am nsacut din nou si o sa te binecuvantez! . Si atunci sa vezi, m-a cuprins un plans, si plangeam pe bancuta aceia, de s-a umplut de lacrimile mele unde stateam cu coatele, si ma tot intrebam: de unde a iesit apa aceasta din mine? Apa era pe bancuta. M-am speriat. In ziua aceea am luat Cina Domnului pentru prima data, apoi peste putine zile am fost botezat in apa, deplin incredintat, cu stiinta, in Numele Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant, inspre iertarea pacatelor. Si nevasta mea era nascuta din nou, si ne-am botezat eu in ziua de marti, si sotia in ziua de miercuri.
Familia mea a aflat de ceeace faceam eu, si au inceput sa se impotriveasca, in special mama mea, care era o ortodocsa foarte buna, si care a aflat despre mine de la un nepot care i-a dat vestea ca eu am ajuns eretic. Mama nu l-a crezut, zicand ca ea stie ce fel de fiu are. Bunica i-a zis nepotul, sa te intreb ceva? Intreaba! . Ce zici are icoane acasa acum Giorgo? Se gandeste mama si incepe sa faca legatura ca nu prea a mai vazut icoane prin casa mea. Apoi acelasi nepot o intreaba pe mama, daca eu am sa mai merg la Dynos, adica in pelerinaj.
4
Cand m-a intrebat mama, daca am sa mai merg, i-am spus ca o sa vad daca o voi face. Ce zici? Spune-mi o sa mergi sau nu? Si eu ii zic: Nu o sa merg! . Apoi ma intreaba mama: Unde sunt icoanele care le aveai acolo? Eu i-am spus ca le-am scos. Ea imi zice: Doar nu ai ajuns eretic? Mama mea era foarte bolnava, avea cu inima, si dintotdeauna mi-o amintesc ca era pregatita sa moara, cu adevarat sa moara, si toata copilaria mea trebuia sa alerg dupa doctor sa vina sa ii faca ceva, pentru ca pe atunci nu erau ambulante ca acuma. Acum mama mea ma intreaba: Tu sti ca eu am cu inima? Stiu! . O sa mor daca ai ajuns eretic, imi zice ea. Si ea a crezut, si eu am crezut ca o sa moara, si eu o iubeam, si ea m-a intrebat: O sa mai mergi acolo? Si eu i-am zis ca o sa vedem noi asta. Si ea mi-a zis: Daca ai sa mai mergi acolo, am sa mor. Si acum ce era sa fac? Pe deoparte o aveam pe mama, si de cealalta biserica.
Seara mi-am chemat copiii sa mergem la biserica, si atunci sa vezi ce graba aveau cu toti sa mearga la biserica. Ana era foarte bucuroasa, iubitoare, ne imbratisa mereu, a ajuns o femeie a rugaciunii, i-am adunat deci pe toti, si le-am zis ca o sa mergem pe ascuns la biserica, sa nu ne auda mama, pentru ca mama statea in acelasi bloc cu noi, si cand o sa ne intoarcem nu o sa ne vada nimeni. Ati inteles copii? Am inteles cu totii imi ziceau. Inadevar ne-am dus, nu ne-a vazut nimeni, dar cand ne-am intors, mama era in fata usei mele, intram inlauntru, eu imi ascunsesem Biblia sa nu mi-o vada. Si mama ma intreaba: Unde ai fost? Eu i-am raspuns ca la biserica. Ea imi raspunde: Nu ti-am zis ca daca ai sa mergi acolo, am sa mor? Nu mai suport asta! Fiul meu sa ajunga eretic, eu nu accept asa ceva! Tu vrei sa ajungi in iad? Eu ii zic: lasa mama, lasa mama ca o sa vad eu ce o sa facem. Vine ziua de duminica. Duminica trebuia sa mintim din nou ca mergem in excursie, am ajuns sa mintesc, stiu, e rau, dar ce era sa fac? Pentru mama mea o faceam. La biserica aud o predica care zicea ca atunci cind predicatorul a crezut in Hristos, mama lui i-a zis ca daca o sa mai mearga la aceasta biserica ea o sa moara, cand am auzit aceasta marturie am inceput sa am o speranta, si eu zicea predicatorul i-am zis mamei mele: Mama, eu o sa merg la biserica, tu nu ai sa mori, o sa fi mantuita, si o sa ne binecuvanteze pe toti Dumnezeu. Aud eu asta, si zic in sinea mea, deci se poate face si asa, asa am sa fac si eu.
Ma intorc acasa dupa programul biserici cu Biblia la vedere, ma vede mama, si incepe sa ma intrebe iar: Unde ai fost? La biserica! . Dar nu ti-am zis eu. Si am oprit-o. Nu ti-am zis ca am sa mor? Mama, hai sa iti spun; Eu o sa merg la biserica, tu nu ai sa mori, dar Dumnezeu o sa binecuvanteze si pe tine si pe mine, pentru ca eu la Hristos merg. Si mama mi-a zis: Daca asa stau lucrurile, atunci du-te. Si s-a linistit mama. Nu credeam cu urechile mele ce auzeam. Aceasta a fost o interventie a lui Dumnezeu foarte serioasa. Acum o sa inaintez un pic. Au inceput sa vina unele greutati la locul de munca, nu vreau sa intru in detalii, ca o sa ia prea mult timp, eu insa eram in Bolos si acolo eram manager economic, dar deodata am ajuns la o neintelegere cu un strain care de curand venise in fabrica, si care a fost adus ca si manager general, si care dupa ce a intrat in slujba lui, mi-a devenit dusman si eu nu puteam intelege de ce. In aceea noapte am un vis in care aud o voce sa imi zica ca am sa ies din serviciul meu si dintre vecinii mei. Proprietarul companiei era plecat pentru acel sfarsit de saptamana intr-o croaziera, si nu era la fabrica, noul manager general a hotarat sa ma dea afara din serviciu. Eu am plecat acasa, si am zis ca o sa ma intorc luni. Luni am sunat la serviciu, si mi s-a spus ca managerul general a intrebat ce fel de despagubire vreau ca sa plec. Si am ajuns la un acord cu ce despagubire doream. Atunci le-am spus, miercuri este 15 august, eu o sa vin pe joi de dimineata sa ridic cecul cu care am cazut de acord, si apoi am sa plec. Marti seara eram inca in Bolos, ploua, ploua de s-a inundat Bolos, si am ramas blocat in Bolos, apoi mi-am zis sa merg la biserica, dar Ana si copiii nu puteau sa iasa afara din cauza inundatiilor.
5
Eu inlauntru meu aveam o mare greutate. Ce sa fac? Doamne, nici Duhul Sfant nu am, nici nu pot sa iti vorbesc, si nici tu nu imi vorbesti! Si ma tot gandeam ce sa fac, nu cumva Domnul nu ma vrea sa plec din fabrica, si deodata imi vine o idee. Aveam vreo 15 casete cu predici in masina, si am zis eu, ca o sa iau una la intamplare, si prin caseta aceasta Tu Doamne poti sa imi vorbesti. Iau caseta, o pun in casetofon si deodata se aude un predicator care striga: Ce vorbesti copilul meu in vremuri ca si acestea? Du-te la Casa Domnului. Si asta am zis ca o sa si fac. Inchid casetofonul, si o trag pe dreapta, oprind ca sa ma gandesc ce o sa fac, si asa cum eram oprit pe dreapta, opreste o masina in dreptul meu, deschid fereastra, era un frate, care ma si intreaba; Ce faci aici la ora asta? M-am pierdut, ii raspund eu! Un frate de nicaieri, si eu il intreb: Tu unde mergi? Si el imi zice ca la biserica, si eu la biserica vreau, dar nu mai stiu unde sunt, si el a zis sa merg dupa el, si asa am ajuns la biserica. Si acolo la biserica am stat pana la ora 12 noaptea, nu am zis nimanui nimic, eram plin de teama, si ma tot gandeam: aici vorbeste Dumnezeu, si cu Dumnezeu nu poti sa te joci. Am mers acasa dupa biserica, deschid usa, ma vede sotia care ma intreaba: Ce se intampla? Nu ai plecat la Maroussi? I-am zis sa stea linistita, sa nu sculam copiii, ca o sa vorbim la dimineata. Imi iau pijamaua, cad pe pat, si dupa ce cad pe pat, a venit un aer foarte puternic, de nicaiaeri, care mi-a lovit pieptul, si in acel moment plec, zbor, si ma gasesc intr-un loc unde totul era ca un desert, dar era ca si inainte de a se insera, nu vedeai nimic, si gura mea a inceput sa vorbeasca: Dumnezeu mi-a deschis ochii si am inceput sa vad vedenii. Si deodata vad in fata mea o stanca cu patru colturi care ardea, ardea, era foc acolo, foc nu flacari, vedeai stanca dar vedeai foc, si eu ma gandeam: dar eu sunt aici, era pe viu, cum a zis si Pavel in trup sau inafara trupului, eu insa eram cu trupul acolo, si ma gandeam, si ma gandeam in sinea mea: Dumnezeu imi arata iadul, pentru ca vedeam focul acolo, si pe cand ziceam asta in sinea mea, aud o voce in spatele meu care striga: Este Stanca cea de veacuri! . Ma intorc sa vad cine imi vorbeste, si in indepartare vad o stanca ca un glob, si trei cruci pe aceasta stanca si ma uitam inspre aceste cruci si aud din nou o voce care striga in spatele meu: Golgotha! , si eu ma intorc din nou sa ma uit in sptele meu, si vad o alta piatra, care era ca o piramida, si in spatele acestei stanci era un soare pe care nu il vedeam, dar din aceasta stanca iesea o lumina foarte mare, si precum ma uitam la aceasta lumina, aud o voce care striga: Soarele stralucitor de dimineata! , si dintr-o data m-am gasit in patul meu. Acest lucru m-a marcat, pentru ca era trinitatea lui Dumnezeu, Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Cand m-am trezit i-am zis Anei, si apoi am multumit Domnului, apoi joi dis de dimineata, plec si ma intorc acasa la Maroussi din Bolos, ca sa merg, sa ma schimb, apoi sa merg si sa imi iau cecul, si eu in loc sa ajung la 7 dimineata, am ajuns cam pe la ora 11, sau 12. II sun deci pe cei de la fabrica si le spun ca vin mai tarziu ca sa imi ridic cecul, iar ei imi spun sa nu mai vin, si eu i-am intrebat de ce sa nu mai vin? Venim noi la tine ca sa iti explicam.
Si au venit la mine, managerul de la resurse umane cu una dintre fetele patronului. Ce s-a intamplat, ii intreb eu. Si ei mi-au zis: Stiti ce s-a intamplat? Eu zic: Nu stiu ce s-a intamplat! . Patronul firmei a fost pe yahtul lui dus in insulele Aeoniei, de impreuna cu cealalta fica, si cealalta fica in timpul nopti are un vis, si in visul ei se vedea o mare incapere, si o voce se auzea vorbind de la un microfon astfel; Este dat afara Giorgos Korovesis! . Fata se scoala de dimineata ii spune tatalui ei, si tatal ei a zis, hai sa mergem sa dam un telefon la fabrica sa vedem ce se mai intampla in fabrica, iar fica acestuia a zis: las ca o sa mergem mai tarziu, iar patronul insista: Nu, nu, acuma trebuie sa mergem sa dam un telefon la fabrica. Cand eu am intarziat, defapt eram plecat din casa, am mers la telefonul public ca sa ii sun pe cei din fabrica ( pe atunci nu aveam mobile), iar managerul de resurse umane vazand ca la ora 7 eu nu merg si nu sunt acolo, si nu merg nici la ora 8, si nici la 9, intre timp este sunat de patronul firmei, si el nu putea sa ii spuna ca Korovessi este dat afara, deaceea a instruit pe secretara fabrici ca sa spuna patronului o minciuna, si anume ca Ministerul Muncii i-a anulat drepturile de munca la Korovesis.
6
Ce s-a intamplat defapt, pentru o clipa, secretara a lipsit de la birou, fiind plecata la toaleta, iar exact in acel moment suna telefonul, si il ridica un coleg de munca, un pakistanez care lucra pe atunci in fabrica, un baiat bun, pe nume Niko, care dupa ce a ridicat telefonul s-a pierdut la telefon, patronul firmei insistand sa vorbeasca cu secretara, aceasta lipsind de acolo, pakistanezul Niko a dat telefonul altui coleg, coleg care intrebat cum merg lucrurile in fabrica, a marturisit ca noul manager general a dat afara pe Korovessi. Si cand a auzit patronul si fica lui aceste cuvinte au inebunit, au ramas fara aer, fara voce si fara glas. Eu am insistat atunci sa ii lase sa isi faca vacanta, iar pe urma sa vina sa aibe loc niste intalniri sa se poata vedea ce este de facut. Dar mie Dumnezeu mi-a aratat in vis ca am sa plec din vecini mei si din serviciul meu. Intre timp am inceput sa caut de lucru, si gaseam de lucru, fiindca nu stiam daca o sa ma mai intorc sau nu la aceasta fabrica. Erau multe oferte de lucru pe atunci, dar eu am facut o rugaciune zicand; Doamne nu stiu care munca sa o aleg, dar Tu poti inchide toate portile, dar sa lasi deschisa doar una. Si inadevar se inchideau usa dupa usa, si eu ma bucuram, insa ma suna patronul fabricii ca o sa vina acasa la mine sa vorbim. Ma rugam acum, deja am invatat cum vorbeste Dumnezeu, am devenit mai experimentat un pic, si am zis; Doamne Dumnezeule, o sa vina acest patron si o sa imi faca o oferta, sa o primesc sau nu? Eu stiu ce o sa fac Doamne, o sa il intreb pe patron: Daca ati fi in locul meu ati accepta acest post? E bine Doamne cum ma gandesc? Si am facut o intelegere cu Dumnezeu: Daca imi va zice nu, nu o sa accept.
Si inadevar a venit patronul, si mi-a facut o oferta ca sa merg sa lucrez intr-o fabrica mai mica in Aigaio, si dupa ce imi explica ce bine este si ce o sa facem, si ce nu o sa facem acolo, pentru ca el nu dorea sa ma piarda, Dumnezeu a facut asta, nu zic ca am avut vreun merit, Dumnezeu a facut asa, si nu o zic asta din smerenie, pentru ca stiu ce fac, si cine sunt, dar in tot acest timp, patronul vorbea, iar eu nu ziceam nimic, nu vorbeam deloc, il ascultam, si la un moment dat a insistat sa ii spun daca voi merge sau nu voi merge. Si atunci eu l-am intrebat; Domnule cutare, spuneti-mi va rog, daca dumneavoastra ati fi in locul meu, ati fi mers? Si el a inceput sa se invarta jur imprejur ca sa se gandeasca ce sa imi spuna; Da sau Nu. Eu il priveam si ma rugam inlauntrul meu, Ana se ruga dincolo nu vorbea deloc, si deodata se opreste patronul imi zice: M-as fi dus, si eu am sa merg, i-am zis. Nu ii venea sa creada nici lui pentru ca era mare diferenta intre cele doua poziti, acolo dadeam cu un pas mai inapoi, scadeam in functie. I-am zis ca merg, si apoi mi-a parut rau, metanoisa, dar am apucat sa ii spun, si nu am mai putut sa dau inapoi. Cand zici ceva trebuie sa ramana. Si dupa 10 zile, vine cu soferul lui si ma ia, si plecam din Atena, si ajungem in Aigaio. Pe drum am inceput sa ma cert cu Dumnezeu zicand; De atunci de cand te-am cunoscut, de cand am crezut, mi-am pierdut slujba, trebuie sa plec de acasa, si sa ma mut in Aigaio. Ce o sa fac acum acolo? Ce munca o sa fie aceasta? Tu esti de vina ziceam eu Domnului. Pe atunci nu stiam, din cauza ingrijorarilor vorbeam cum imi placea, rau, bineinteles, dar asa vorbeam atunci.
Si in timp ce masina mergea, aud o voce de deasupra din departare, dar eu ma simteam atat de ranit, ma simteam ca o canistra care era plina de negreala, din cap pana in picioare, eram inecat in negreala, ma gandeam unde merg, ce o sa fac, intr-o fabrica mizerabila, dintr-un birou mare, dintr-o pozitie mai mare sa merg acum intr-o pozitie mai mica, aveam o suparare, si aud acum aceasta voce din inalt, infricosatoare voce care imi zicea: Eu te scot din tinutul caldeenilor, si aceasta voce, acest mesaj a inceput sa se repete, si de fiecare data cum se repeta, incepea sa coboare si negreala tot mai jos, de pe frunte, pe fata, pe piept, jos pe picioare, si in locul negrelei sa fiu umplut de bucurie, plin de bucurie, de necrezut, am ajuns acolo, si dupa ce am intrat in aceea fabricuta, din nou m-a umplut negreala, si sa nu merg mai departe, dar in acea fabricuta, in acel loc am stat 3 ani si jumatate. Acolo am citit Evanghelia, lucram de dimineata pana seara, iar de seara pana dimineata citeam Biblia, acolo m-a botezat Domnul cu Duhul Sfant.
7
Acolo s-a deschis o biserica si am inceput si eu sa predic celor care nu stiau nimic, cine eu care eram cu mici cunostiinte. Astia erau crestini de o zi, dar ce se intampla. Ei veneau o zi ascultau Cuvantul lui Dumnezeu, veneau a doua zi, ii nastea Dumnezeu din nou cu mare putere, si veneau a treia zi si Dumnezeu ii boteza cu Duhul Sfant. Si toti au primit Duhul Sfant inafara de mine. Toti, si astia au inceput sa se inmulteasca, 5 apoi 10, apoi 20, apoi 30, apoi 40 si casa s-a umplut. Singurul care nu a primit Duhul Sfant am ramas eu. In cele doua veri din 85 si 86 cand Dumnezeu a botezat pe multi cu Duhul Sfant, pe fratii din intreaga Grecie, pentru ca era perioada de concediu pentru multi in special, si veneau frati din toate partile, ne rugam, si primeau oameni Duhul Sfant, dar singurul care nu primea eram eu.
Dupa vara anului 1986 am inceput sa am o lupta interioara, ziceam intruna; Pe mine Doamne nu o sa ma botezi cu Duhul Sfant? Si ma rugam, oriunde, oricand, oriunde gaseam un frate il chemam sa ne rugam, ca sa fiu botezat cu Duhul Sfant, si nimic din partea Domnului, pana cand a venit ziua binecuvantata 4 aprilie 1987, o sambata. Dar toate au inceput cu 6 luni mai devreme, pe 28 octombrie am fost la Tesalonic la adunarea fratilor de pretutindeni. Si acolo am fost gazduit la niste fratii, si am avut o descoperire care mi-a zis: Giorgo in 6 luni am sa te vizitez, si am sa te binecuvantez. Am auzit-o, m-am bucurat, si au trecut 6 luni, dar am uitat-o. Si acum a sosit sambata dinaintea sambetei de 4 aprilie 1987, si eram in casa noastra, si a venit o sora de la tara, ne-am bucurat cand am vazut-o, am chemat-o inlauntru sa ne rugam inainte ca ea sa plece, si am intrat inlauntru sa ne rugam, si Domnul mi-a vorbit prin aceasta sora astfel: Giorgo, o sa te vizitez la revarsatul zorilor la locul tau de straja. Atunci mi-am adus aminte de cele 6 luni, le numar si erau 6 luni. Era atat de puternica prezenta lui Dumnezeu, incat sora a plecat fara sa ne mai salute, nu puteam sa ne mai privim in ochii, dupa care Ana sotia mea a mers intr-o camera, si eu in alta sa ne rugam. Dumninica, am mers la biserica in Atena, si cind s-a terminat predica, a venit pastorul Leonidas Fegos, care era pastor al biserici din Atena pe atunci, ma saluta si imi zice: frate Giorgo sti ca saptamana asta Domnul o sa te boteze cu Duhul Sfant? Mirat, am mers acasa, si am inceput sa ma gandesc, si sa imi fac un plan.
Se aproprie de 6 luni aceasta saptamana, Domnul mi-a cerut ca la revarsatul zorilor, sa fiu la locul de straja. Asa ca in fiecare zi dupa miezul noptii pana la ora 5 dimineata, o sa ma rog, iar de la 5 pana la ora 7 ma culc, iar de la 7 merg la serviciu la fabricuta. . Ziceam 7 nopti de rugaciune pana la dimineata, va trebui sa fac. Si am inceput luni, si pana dimineata, nimic. Marti la fel, pana la dimineata si nimic. Miercuri dimineata imi iau pijamaua sa ma pun sa ma culc la ora 5 pana pe la 7, si ma pun culcat pe pat si incepe sa mi se intample la fel cum mi s-a intamplat atunci, vine un aer puternic, ma loveste, si plec cu trupul meu, avand mainile ridicate si impreunate, si zburam inspre cer cu o viteza infricosatoare, simteam cum despicam aerul, intelegeam asta, iar cerul era plin de nori, nori negri, si pe cum urcam si zburam, si eram nedumerit ca ce se intampla, vad o lumina mica, ca o gaura, si mi-o insemn cu mare atentie ca sa nu o pierd, ca ziceam eu ca daca o pierd, nu o sa o mai gasesc, si cum ma apropriam de aceasta gaura, aceasta era tot mai mare si cum zburam eu cu viteza aceea, imi dau seama ca lumina care era acolo din spate nu era soarele, era Dumnezeu, si acolo am simtit teama de Dumnezeu, si am inceput sa strig din toate puterile: Dumnezeul meu sunt pacatos, daca o sa trec pe acolo, o sa vin in prezenta Ta si o sa mor, iarta-ma. Ma auzea tot Universul, eu strigam de frica Domnului, tremuram, sa te gasesti in prezenta lui Dumnezeu, si dupa putin m-am gasit din nou in pat. Pe pat insa cind m-am regasit, trupul meu avea atata putere, putere pe care nu am mai trait-o de atunci, si ziceam, ca daca ma misc, o sa daram casa aceasta, asa era de mare puterea pe care o aveam, dar si bucuria, si incet, incet a plecat aceasta putere, si m-a luat somnul, si m-am trezit cam pe la 10. M-am dus la birou, si ziceam; am primit putere de la Duhul Sfant, nu vorbeam in alta limba, nu am fost botezat cu Duhul Sfant, dar am primit putere.
8
Putere am primit, aveam atata bucurie, dar nu am mai zis nimanui, nu imi mai amintesc daca i-am spus Anei. Joi seara din nou noapte de veghe, si nimic. Vineri seara a venit Ana si copilasi si cateva surori care si ele doreau ca sa fie botezate cu Duhul Sfant, asa si-au pus ele dorinta ca atunci cind am sa fiu eu botezat cu Duhul Sfant sa fie si ele botezate, ele erau niste surori mai apropriate de noi. Vineri seara nu am stat toata noaptea, pentru ca aveam vizitatori, ne-am rugat si m-am trezit dimineata. Sambata dimineata cand m-am trezit aveam o mare agonie in mine, e ultima zi a saptamani, ce o sa se intample cu mine, o sa primesc Duhul Sfant? Si deodata suna telefonul. Era fratele Giorgos din Pyrgos, cu sotia lui Giorgia, la telefon era Giorgia, avea o mare bucurie, vorbea in alte limbi, marturisea cum Dumnezeu a botezat-o cu Duhul Sfant. Eu am inceput sa devin gelos, si sa ma supar, in loc sa ma bucur. Si incep sa zic: Doamne pe ea ai botezat-o, pe mine nu, pe toti i-ai botezat, pe mine nu. Eu nu eram suparat ca ei erau botezati, eram suparat pe mine. Si cand a terminat de vorbit, de a marturisi si de a isi exprima bucuria, eu ii zic; Georgita mea, te rog acum ca te-a botezat Domnul cu Duhul Sfant, si iti asculta si rugaciunea, roaga-te ca sa il boteze Domnul si pe sotul tau cu Duhul Sfant, dar si pe mine. Ea ma asculta, se umple de Duhul Sfant, incepe sa se roage si imi inchide telefonul, iar eu am ramas ca pe niste cuie aprinse. Peste jumatate de ora, ma suna din nou telefonul, era sotul ei, Giorgos, care striga: Giorgo m-a botezat Domnul cu Duhul Sfant. Acolo nu am mai rezistat. Am dat slava lui Dumnezeu si i-am inchis telefonul si ma intorc ca o fiara manioasa catre sotia mea si ii zic: Ana eu plec la Pyrgos, ca acolo boteaza Domnul cu Duhul Sfant astazi. Ana imi zice: draga, Domnul oriunde boteaza cu Duhul Sfant. Nu, ii zic eu, acolo boteaza Domnul cu Duhul Sfant, eu acolo o sa merg, acolo o sa merg. Si ea imi zice; Sti Giorgo, astazi o sa vina o mare familie din Atena la noi, mama, tata, cu cele doua fete si cu ginerii lor, si ei toti vreau sa auda despre Hristos, si acuma tu vrei sa pleci, si eu singura ce o sa ma fac aici. Nu stiu ce o sa faci, eu insa o sa merg la Pyrgos. Eram foarte suparat si foarte dezamagit, si am mers inlauntru camerei mele ca sa ma rog, m-am pus pe genunchi si m-a apucat somnul si m-am trezit cam pe la 6 dupa masa, asa pe genunchi, iar cand m-am trezit nici nu stiam unde ma aflu, apoi incet, incet mi-am revenit si am zis; Doamne nu m-ai botezat cu Duhul Sfant, si am zis acum am sa deschid Biblia, si Tu poti sa imi vorbesti, dar cum sa imi vorbesti in halul acesta in care am ajuns, si cine stie cum am sa deschid Biblia, Tu chiar poti sa imi vorbesti. Si deschid Biblia, si unde deschid Biblia doar un singur verset il puteam citi, toate celelalte erau acoperite, si versetul zicea: Taci inaintea Domnului Dumnezeu! Caci ziua Domnului este aproape, si Domnul si-a pregatit jertfa Si-a sfintit oaspeti. ( Tefania 1). M-am bucurat, inchid Biblia ies afara, o caut pe Ana, ea se astepta sa ii spun ca plec, si m-a intrebat: Ce o sa faci? Eu ii zic; Nimic. Veniti sa ingenunchem si sa ne rugam.
Ne-am pus toti pe genunchi ca sa ne rugam, si deodata bate cineva la usa, erau toti fratiii din Aigaio. Acolo printre ei era si un om mai in varsta, fratele Anghelis, a murit acum, dar Domnul l-a botezat cu Duhul Sfant si ii arata vedenii, si ii arata o scara pe care urcau si coborau ingeri, dar zicea el ca acolo era plin de scari, si plin de ingeri, si el ii vedea si ne spunea totul si deodata fiindca era in rapire sufleteasca il vede pe Domnul, si deodata cade jos gramada, si noi vedeam si ceream: Doamne Duhul Tau cel sfant. , boteaza Domnul pe o batranica care era si bolnava si putin mai plinuta, si care nu se putea misca mai deloc, dar imediat ce a fost botezata cu Duhul Sfant umbla printre noi toti pe acolo ca o albinuta. Eu stateam pe genunchi linga usa, si usa era din sticla, si prin usa din sticla vedeai in gradina si poarta din fata de la strada. Deodata aud o masina claxonand, erau fratii din Pyrgos, au venit cu totii, si de ce au venit? Pe cand ei se rugau, Duhul Sfant le zice: Mergeti in Aigaio, ca astazi o sa botez cu Duhul Sfant pe Giorgo Korovessi. Si au venit toti fratii din Pyrgos, in Agaios, si sa vezi ce se intampla acolo, ce prezenta a Domnului era. Eu ziceam acum o sa ma boteze Domnul cu Duhul Sfant. Doamne te rog, si ridicam mainile, si eram sigur ca astzi o sa ma boteze Domnul cu Duhul Sfant.
9
Pe cand eu eram sigur ca o sa fiu botezat, deodata aud o masina ca claxoneaza, era acea familie mare, necredincioasa, erau cu totii sositi deja, era in jur de 9 sau 10, si atunci am inceput sa deznadajduiesc, sa fiu dezamagit, nu primisem inca Duhul Sfant. Linga mine era fratele Costa din Pyrgos, caruia i-am spus sa nu lase pe nimeni sa intre inlauntru. Nu s-a intamplat asta insa. Fratii au inceput sa iasa afara, si am ramas eu cu 4, sau 5 care si ei cereau sa fie botezati cu Duhul Sfant. Si am zis dezamagit: Ce sa facem? Haideti, zic eu, jos la subsolul casei, si mergem, 4 sau 5 oameni jos la subsol, ingenunchem, si incep din nou sa bag de vina. Doamne nu mai botezat cu Duhul Sfant. Ce altceva sa fac? Ma rog, fac nopti de veghe, si nimic, eram foarte suparat, si pe cand ma certam cu Domnul, vorbind inlauntrul meu, bag de seama ca gura mea incepe sa vorbeasca niste cuvinte neintelese. Langa mine a venit un frate, care ma aude, si imi zice: Giorgos, asta este Duhul Sfant, si a venit asa de incet si fara putere, asa ca am zis inlauntrul meu; Doamne, daca acesta este Duhul Sfant, schimba-mi vorbirea, si deodata mi s-a schimbat vorbirea, si din nou am zis: Doamne daca acesta este Duhul tau cel Sfant, schimba-mi limba, si din nou mi s-a schimbat, si asta am repetat-o de multe ori, si alta limba, si alta limba, Si ultima limba era o limba care nu se poate vorbi de catre oameni, imi mergea gura ca un motor, o limba ciudata. Nu exista o astfel de limba, si atunci am crezut inlauntrul meu, Amin Doamne, acesta este Duhul Tau cel Sfant, si cum apuc sa zic acest lucru, ma gasesc deodata in fata tronului lui Dumnezeu
Acolo era un tron alb, dar ce alb, nu exista un astfel de alb, si statea un om pe tron, si mainile le avea razamate pe dungile tronului, nu il puteam vedea pe cel de pe tron, dar era Tatal, si linga El era un barbat in picioare in dreapta si in stanga alt om imbracat in alb, stand drepti, si cum eu ma uitam inspre Tatal, ieseau limbi pline de dragoste si venea o putere inlauntrul meu care m-a adus pana la punctul de a nu mai putea, am uitat sa iti spun ca eram inghenuncheat cu fata la pamant, si cum ma ridicam cu mainile ridicate in sus, limbile ce ieseau erau pline de dragoste, si venea o putere de la brau care cobora pe picioare si urca inspre cap, si cand aceasta putere ajungea la piept, nu mai puteam si cadeam cu fata la pamant, si cum cadeam jos, incepea puterea sa plece, si cum pleca puterea, ma ridicam, si priveam in dreapta mea si cum ma uitam inspre dreapta se schimbau limbile si deveneau tot mai pline de autoritate, si eu fiindca auzeam aceste limbi, nu eram rapit in duhul, ii auzeam pe cei de langa mine, limbile deveneau tot mai pline de putere, dar in acelasi timp parca au inceput o sarbatoare, erau pline de bucurie, si asa am continuat pana la 4 dimineata, si stiam ca atata vreme cat este acolo, nimeni nu putea sa ma scoata din acea prezenta a Domnului. Aveam atata bucurie, am trait ceva, care nu am mai experimentat niciodata in viata mea, ceva unic, nu se poate descrie cu cuvinte. Stiam ca daca toata viata mea as fi stat acolo, nimeni nu ar fi putut sa ma scoata de acolo. De mine depindea cit o sa stau si cand o sa plec.
Pe la ora 4 si ceva, a venit Ana si imi zice: Giorgo, te-a botezat Domnul cu Duhul Sfant, dar familia care ne-a vizitat, crede despre noi ca nu ii mai vrem, si ei vreau ca sa plece de la noi. Unde sa mearga acum ei? Haide Giorgo pana sus te rog. Eu insa unde sa plec. Ana ma chema sa merg, eu insistam sa raman si pana la urma, intotdeauna reuseste Ana sa ma convinga cand are acest fel nu impunator, dar mai plin de dragoste. M-am ridicat, dar nu puteam vorbi greceste, m-am dus sus, si nu puteam vorbi nimic in greaca, bucuria era mare peste toti desigur, toti am ramas, deja era dimineata apoi ne-am culcat cu totii, cand ne-am trezit, deja eram un alt om. Ce sa iti spun? Schimbat. Alt om. Predica. Alta predica. Inima. Alta inima. Privirea. Alta privire. Vorbirea. Alta vorbire. Alt om, alta gandire, alta parere, alt om. Nu stiu daca alti vedeau asta, eu insa vedeam diferenta. De acolo incolo am intrat intr-o noua directie. Intr-un an de zile, iese cuvant profetic, ca eu o sa ma intorc din nou in Athena, iar prin alt vas de lucru, printr-o tanara, Domnul a anuntat, ca o sa faca o biserica in Kifisia, si acolo o sa puna pastor pe Giorgos.
10
Apoi la locul de munca mi-au spus, o sa te intorci din nou acasa, fabrica din Aigaio a devenit una dintre cele mai mari in Grecia in domeniul ei, si in zilele acelea vine un frate, care este avocat, si imi zice ca exista un om bolnav de cancer care este de origine din Columbia, dar acum este adus din spital si este acasa, si vreau, zicea fratele, sa mergem si sa ne rugam pentru el. Eu nu am mers. Apoi vine un alt frate, un arhitect, care cunostea pe servitoarea acestui bolnav. Avocatul cu arhitectul nu se cunosteau, si acest frate imi zice: frate Giorgos, este in Ekalys, un om care se trage din Columbia, are fabrici in Columbia, si are fabrici aici, in Grecia, si este bolnav, dar ne roaga sa mergem sa ne rugam pentru el. Eu am facut un pic de legatura. Zici sa fie acelasi om? Si apoi vine o sora, care lucra la spital, si care m-a chemat sa merg in graba, sotia lui a cerut sa mergem, sa ne rugam pentru acest om. Eu am inteles atunci ca toti cei trei oameni, fara sa se cunoasca vorbeau de acelasi om. Pana la urma am mers toti trei, eu si sotia mea Ana, la o vila foarte frumoasa, si in fata mea vad un om de 40 de kg sa stea pe un tron tintuit, terminat de cancer, in faza terminala fara par, un om caruia i-au dat doctori cel mult 4 lunii de viata. Si am ingenuncheat cu totii sa ne rugam, si eu am inceput din nou sa ma cert cu Domnul, zicand, Doamne m-ai adus aici, eu nu suport sa vad bolnavi, si in clipa aceia vorbeste Domnul: ca aceasta casa, o sa o fac o casa de rugaciune, si am auzit asta cu totii. In ziua aceea a fost nascut din nou acest om bolnav, si ne-a intrebat daca in urmatoarea joie o sa mai venim. O sa venim am zis. Si mergem din nou si cealalta joie toti de impreuna, cei trei frati, sotia si eu, si asa am inceput ca in fiecare joie sa mergem acolo. Si ce crezi ca faceam? Citeam Cuvantul cate putin si ne rugam, citeam Cuvantul cate putin si ne rugam. Apoi mergem intr-o joie, si ne zice Ilias, cel bolnav, frate Giorgos: Domnul m-a vindecat! , si am chemat si pe doctori mei din America sa vina sa ma cerceteze, si maine o sa ma examineze. Eu am zis: Amin, amin, si am plecat. Mergem in cealalta joie, si ei aveau sarbatoare, la toate controalele nu s-a mai gasit nici urma de cancer. Nu le venea sa creada doctorilor, si nimanui. Si imi zice Ilias: Eu sunt foarte bine! , si eu il intreb; frate Ilias sunteti sigur? V-au zis doctorii? Si s-a intors fratele Ilias spre mine si mi-a zis; frate Giorgos, nici macar tu nu crezi asta? Acolo m-am umplut de transpiratii reci, m-am ofilit frate, ma zguduia aceasta vorba: nici macar tu nu crezi asta? . Amin, amin, cred frate. Din cealalta joie, omul a inceput sa se ingrase, sa ii creasca si mustata, si isi batea joc si de mine zicand ca are o mustata mai faina ca a mea. Si acolo a inceput Domnul sa faca o frumoasa lucrare, se adunau oamenii care il cunosteau pe el de pretutindeni, ca sa auda Cuvantul lui Dumnezeu si sa vada minunea. Cu totii il stiau, stiau ca are sa moara, il stiau, i-au anulat si buletinul, iar la fabricile din Columbia ll-au avut deja descris din acte, si in vara anului 88 sau 89 face o donatie cu graduina lui, in timpul adunarii el ia cuvantul si marturiseste: Trebe sa va marturisesc ceva, eu eram mort, dar Hristos m-a vindecat si m-a inviat, si de aceea in fiecare joi aici la mine pe proprietate se va face adunare.
Si tot in aceea perioada, avea un prieten doctor, un mare doctor, dar si foarte bogat care avea casa in Dionisso, si nevasta lui avea cancer la cap, si a venit sa imi spuna fiindca ma cunostea deja, daca vrem sa mergem si la casa lor. Si mergem, joi in Ekalys, si vineri in Dionisso. In Ekalys aveam predica si in Dionissos aveam rugaciune. Imi amintesc ca intr-o zi dupa ce am vorbit din Cuvantul lui Dumnezeu, dupa aia mancam cu totii de impreuna, Dinos fiul meu cel mare, avea 13 anii, era deja botezat in apa si botezat si cu Duhul Sfant, si el a zis copiilor sa mearga cu totii sus in camerile de sus, ca sa se roage pentru ca sa primeasca Duhul Sfant copilasi care nu aveau, noi parinti nu stiam nimic, si s-au dus, noi mancam si intre timp, vorbeam, nici nu ne dadeam seama ca copilasi toti lipsesc. Si o vad pe Alexia ca coboara jos si vine la mine, si ma cheama sa vad eu, daca ceea ce a primit ea este Duhul Sfant, asa ca m-am dus sus cu Alexia unde erau toti copiii adunati la un loc sa se roage, si cand am intrat acolo erau in jur de pana la 25 de copilasi, toti erau plini de Duhul Sfant, geamurile erau deschise pentru ca era vara, ei vorbeau in alte limbi, si unii proroceau.
11
Dar fiindca geamurile erau deschise, erau iesiti vecini afara sa auda ce se intampla. Si de impreuna cu acesti copilasi, era un om mai batran, fratele Kostas, care statea intr-un colt, si primise si el Duhul Sfant. Era o mare sarbatoare in aceea camera. Dupa aceste lucruri, am inceput sa cautam o biserica, o cladire. Vreau insa sa spun ceva ce nu am spus, dar este foarte important, despre radacinile mele ortodocse. O consider ca una dintre cele mai importante lucruri ce au avut loc in viata mea. Ma intorc acolo la vremea cand eu am venit prima data in biserica, si am inceput sa citesc Biblia, asa cum am spus, mai devreme, ore fara limita. Insa eu aveam o experienta de 20 de anii, de la 17 ani pana la 37 de ani, mergeam in fiecare an la sfanta fecioara in martie, si orice ceream pana in august primeam. Tineam si post fara sa manac nimic, si ma rugam, aveam cererile mele, pentru familia mea, si abia in cealalta zi mancam. Cand insa am auzit predicile aici la biserica, nu tin minte inainte sau dupa ce am fost nascut din nou, ziceam: Acesti predicatori m-au invatat multe, dar eu vad ca ei nu stiu despre sfanta fecioara nimic, dar am sa merg sa le spun eu, pentru ca 20 de ani orice ma rugam la sfanta fecioara primeam. Si aveam aceasta incredintare deplina in inima mea, o mare incredere in fecioara Maria. Inca mai aveam icoana sfintei fecioare acasa, si pe cand eu ma rugam, si citeam Biblia, ma rugam si sfintei fecioare. Intr-o noapte pe la 1, sau 2 noaptea, eu citeam in Biblie, si Alexia care s-a nascut bolnava, avea plamanii bolnavi, si i-au dat doctorii putini ani de viata, avea insa si o problema alergica, care insa era foarte prezenta. Pana a ajuns Alexia de 18 sau 20 de anii, pentru Alexia primeam scrisori de la Ministerul Sanatatii, ca sa le comfirmam daca mai traieste inca copilul. Intr-o noapte pe cand eu citeam, se scoala Alexia, era cam pe la sfarsitul lui 1983, era iarna, da, imi amintesc, eram nascut din nou, dar nimeni nu imi putea lua sfanta fecioara ( am fost botezat in 30.1. 83), si pe cand citeam eu din Scriptura, Alexia care era de 16 lunii atunci, se scoala, si vine langa mine, unde eu eram la birou si ma trage de pantaloni si imi zice: mama eu vreau apa. Eu in timpul ala citeam din Evanghelia dupa Ioan, citeam despre nunta din Cana, unde a zis Domnul mamei Lui; Ce este intre Mine si tine femeie? , iar eu m-am ispitit cand am citit asta, cum vorbea asa Isus, deci este o greseala aici, iar daca este o greseala aici, atunci Biblia are mai multe greseli, iar daca are mai multe greseli, deci nu poate fi Cuvantul lui Dumnezeu, si acolo am ajuns intr-un mare impas am pierdut credinta. Ce este intre Mine si tine femeie, sa zica asta fecioarei, mamei Lui, eu nu vorbesc asa mamei mele, si in clipa aceea Alexia ma trage de pantaloni si striga: mama vreau apa! , iar eu aveam Biblia inchisa si ziceam; Sunt pierdut Doamne, sunt pierdut, am gasit o greseala in Scriptura, ma pierd, si daca este o greseala, inseamna ca sunt mai multe, nu are cum fi numai una, si in tot acest timp, Alexia tragea de mine si imi zicea; mama, vreau apa, vreau apa, a strigat de vreo 3 sau 4 ori. M-am ridicat, o iau in brate, m-am dus in bucatarie, deschid robinetul, ii umplu un pahar cu apa, ii dau apa, si in clipa aceea s-a intamplat ceva ce m-a zguduit. Simteam ca in spatele meu o mare prezenta, o putere, si cineva din spatele meu imi deschide capul, asa simteam, si imi toarna ca o mare incarcatura de cuvinte, in capul meu, si apoi imi inchide capul, nu stiu cum se aude aceasta, multi nu o vor crede, eu asta am trait, am simtit, si deodata aceste cuvinte toate au primit o forma, ca o imagine, intr-o ordine, dar si ca voce inlauntrul meu ziceau: "Ai vazut copilul meu Giorgos, fata ta Alexia te-a chemat mama, ti-a cerut apa, si tu i-ai dat, pentru ca o iubesti, si pentru ca sti spre cine si-a ridicat glasul. Eu care sunt Dumnezeu, daca vine cineva si imi zice; sfantul Nicolae, si imi cere ceva, oare nu il iubesc, oare nu o sa ii dau? Daca insa la tine va veni fiul tau mai mare, si o sa iti zica mama, o sa ii spui: copilul meu eu nu sunt mama ta, sunt tatal tau, iar daca va veni un tovaras de al tau sa iti zica mama, tu o sa ii amintesti ceea ce esti". In clipa aceea toate mi s-au deslusit, mi-au devenit clare, am inteles ca ori de cate ori ziceam: fecioara mea sfanta, Dumnezeu imi raspundea, fecioara este om, este in paradis, nu poata sa vina in contact cu mine, nu exista putere ca un suflet care este in paradis sa vina la mine care locuiesc aici jos. , acolo este o alta lume, si acolo sunt suflete care traiesc in prezenta lui Hristos.
12
Ei il vad pe Hristos, dupa cum si talharul caruia i s-a spus ca astazi va fi cu El in rai, aici este pamant si traim in prezenta lui Dumnezeu prin credinta. Sunt lucruri total diferite. Am inteles fratilor, ca nu imi raspundea sfanta fecioara, Dumnezeu imi raspundea, pentru ca eu mergeam la Dumnezeu, ii ziceam sfanta fecioara, dar la Dumnezeu mergeam. Si dupa cum Alexia mi-a zis mama, si mi-a cerut apa, eu nu i-am zis insa: Alexia, cum ma chemi tu pe mine, asa eu nu o sa iti dau, dar pentru ca este copilul meu, il iubesc ce o sa fac nu o sa ii dau? Asa este si Tatal, copilul Meu, nu ma stie, imi cere apa, nu o sa ii dau? Cand insa va creste si ma va cunoaste o sa ii explic. Si asa am fost eu eliberat. O deplina eliberare, asadar eu nu am incetat sa fiu ortodocs, dar sunt ortodocs al Scripturii, nu mi-au mai trebuit nici traditii, nici obiceiuri, aveam Scriptura. Si chiar de mic copil m-a invatat si bunica mea si mama mea ca Scriptura este Cuvantul lui Dumnezeu.
G: Frate Giorgos, ati avut vreodata diferente de opinii cu fratii pe aceasta tema? -Nu, pentru ca eu intotdeauna am respectat opinia tuturor, si fiindca stiu ca nici eu nu sunt perfect, mi-am zis chiar daca parerea cuiva este diferita, chiar daca este gresita, Dumnezeu care m-a schimbat pe mine, poate sa il schimbe si pe el. Am uitat sa iti spun ceva. Fratii erau foarte cu bun simt, stiau ca nu cunosc, eu fumam de pilda in fata lor si mergeam sa ne rugam, si eu aveam icoane la inceput si ei se rugau acolo linga icoanele mele, eu o avea pe sfanta fecioara, si ei se rugau acolo linga ea. Fratii si-au dat seama ca nu cunosteam si de aceea au avut rabdare. Unul trebuie sa aibe rabdare pentru celalalt. Si acolo unde este dragoste, dragostea acopera o sumedenie de pacate.
G: Vreau sa va intreb; cand ati auzit prima data pe Duhul Sfant vorbind?
O sa iti spun cum a fost, si foarte bine ca m-ai intrebat acest lucru. Era in zilele cand am inceput sa mergem pentru prima data la biserica, si vine Ana si imi zice: Giorgo, vrei sa mergem la o casa aici aproape unde au rugaciune? Si zic eu: daca tot m-a luat riul sa merg la biserica, hai sa mergem sa vedem ce este si asta. Nu am mai fost la asa ceva. Si am mers la o casa in blocurile cu muncitori, era o familie cu 6 sau 7 copilasi, totul era foarte curat si toate erau puse in ordine, m-a impresionat. Acest frate era vopsitor de meserie, si-a luat Biblia in mana si a inceput ca sa vorbeasca din Cuvantul lui Dumnezeu, iar eu nu intelegeam nimic, pentru ca nu ii dadeam atentie. Un vopsitor sa imi vorbeasca mie, mi-e rusine acuma de cum eram atunci, dar asa eram. Ana zicea ca ceea ce a auzit a fost foarte ziditor, eu insa nu am inteles nimic, pentru ca nu il ascultam, ziceam in mine: cand va trece timpul sa plecam, si dupa ce a terminat de vorbit, fratele a inchis Biblia, si ne-a chemat sa ne rugam, si eu am zis: bine, hai sa ne rugam, si deodata fratele s-a ridicat, a redus putin din lumini, a pus scaunele, a asezat perinitele pe jos, s-au pus in genunchi, eu stateam in picioare insa, mi-au adus un scaun si mie si o perinita, ma uit jur imprejur, si ma mut cu scaun cu tot linga usa de intrare, in caz de ceva sa pot pleca mai repede. Sincer nu intelegeam ce se intampla acolo, lumina mai redusa, scaun sa stau rezemat cu coatele pe el, si perinite sub genunchi. M-am pus si eu pe genunchi, si ma uitam la ceas zicand: oricat ar tine tot o sa se termine odata. Un alt gand venea si imi zicea: ce ti-a trebuit sa vi aici? Si daca vine vreun coleg de al tau si te gaseste aici? Si zambeam in sinea mea de tot peisajul ce era acolo. Apoi intr-o clipa aud pe sotia acestui frate umplandu-se de Duhul Sfant, si cantand cantari in alta limba. Ce cantari erau acestea? Ce prezenta a Domnului era aceasta? Am ramas strapuns. Era pentru prima data cand am auzit pe Duhul Sfant. Amandoi acesti oameni erau agramatii( necarturari), da sa auzi engleza curata, clara si fluenta, cursiva si multa, iar eu am ramas incremenit, eram pentru prima oara intr-o astfel de situatie. Nu imi venea sa cred, si deodata aud un zgomot, si cum eu statea cu capul inspre spatarul scaunului meu il vad pe Domnul stand in fata scaunului meu, nu vedeam nimic, dar stiam ca este acolo in fata mea, si m-a umplut teama de Dumnezeu.
13
Si cat timp a cantat sora in Duhul Sfant, Domnul era in fata scaunului meu, si eu eram sub scaun, stateam cu capul sub scaun, nemiscat.
Dupa o vreme a terminat sora cantarea, si abia dupa ce s-au ridicat ei, m-am ridicat si eu, cu evlavie insa, si ii zic Anei, hai sa plecam de aici, si am inceput sa cobor scarile pe jos, de la etajul 5 in jos, si in timp ce coboram scarile ma gandeam si ziceam: Giorgo, te-ai jucat cu multe lucruri in viata ta, ai facut multe lucruri, ti-ai batut joc de oameni, aici nu te poti juca, aici este Dumnezeu, aici este Dumnezeu, acum trebuie sa te hotarasti, ori o sa stai, ori o sa pleci.
Desigur nu am luat niciodata aceasta decizie, de la sine s-a luat. Deci asta a fost prima mea experienta cu Duhul Sfant, stiam ca acolo este Dumnezeu, stiam ca acolo este Duhul Sfant, si stiam ca eu sunt pacatos. De mic copil nu stiam insa nimic despre Duhul Sfant.
Ciprian Muresan, 5.4. 2018. Irlanda.
Free Apostolic Church of Pentecost
Ελευθέρα Αποστολική Εκκλησία Πεντηκοστής: EAEP