În palmele mele trudite
E-o oază de lacrimi fierbinți,
Căci dar între daruri preasfinte
E harul că suntem părinți.

Căușul de rouă mi-e plin,
Când crinii îi mângâi în zori
Și-mi curăț obrazul de chin,
E crucea mai grea uneori.

Sunt palmele mele covata,
Frământ o Iubire Agape,
O vorbă o știu de la Tata:
„Împarte-o, arunc-o pe ape”.

Un leagăn sunt palmele mele,
În care adoarme, înnoaptă
O pană-nmuiată în stele
Și visul cu rodie coaptă.

Și scoică-mi sunt palmele aspre,
În care o perlă se-nfașă
În ruga făclie-ntre astre,
În Dragostea sfântă, gingașă.

În plamele mele e-o trudă
Prin care se coace o pâine,
Când fruntea plecată asudă
Cu stropi scânteind a rubine.

Țăranul din palmele mele
Și brazda și sadul le ține,
El duce și bune și rele,
Îi triluie mierla suspine.

În palmele mele crăpate
Își sapă tranșee țărâna,
E-o luptă pe viață și moarte,
În suflet Isus mi-e cununa.

Dă-mi Doamne în palme alin,
Un mir de Iubire să fie,
Cu cel necăjit când suspin,
Aprinde-i în ochi bucurie.