1. În umblarea mea prin lume,
în ispitele haine,
peste tot, Isuse, Doamne,
numai harul Tău mă ţine.

R: Numai harul, numai harul
mă păstrează ne-ncetat;
el mă face, el mă ţine
credincios cu-adevărat.

2. Pe cărarea curăţiei,
și în lupta spre mai bine,
să mă ţin, nu pot, ci-ntruna
numai harul Tău mă ţine.

3. Când aș vreau s-ascult Cuvântul,
să-l plinesc cum se cuvine,
văd cum totu-mi stă-mpotrivă,
numai harul Tău mă ţine.

4. În lucrarea Ta preasfântă,
unde m-ai chemat pe mine,
cât e de puţină roada!
Numai harul Tău mă ţine.

5. Orişicând şi-n orice stare,
Doamne, îndrăznesc la Tine;
și-n cădere şi-n nălţare,
numai harul Tău mă ţine.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 11.