Sub loviri de bici în carne,
Lacrimile-mi curg șuvoi,
Dar eu strig: Slavit fii, Doamne,
Curând avea-voi aripi noi!

Sub securea ce cioplește,
Mă îndoi sub greii fiorii,
Dar eu cânt: Te proslăvește, Doamne,
Prin rodirea-mi ‘n-altoi!

În cuptorul ce e încins,
Multe mi se prefac în scrum,
Dar eu spun: Tu ești al meu vis,
Și strălucești mai tare-acum!

Numai adorare Ție,
Numai mulțumire-n tot;
Mă gătești de-mpărăție,
Lucrând în mine planu-Ți tot!