Mai bun este sfârșitul
Decât orice-nceput.
Mai bun e asfințitul
În viața ce-a trecut.

Mai bună-i întristarea
În lumea de acum
Și valul, și-ncercarea
Pe al credinţei drum.

Mai bună-i așteptarea
În taină, pe genunchi,
Mai bună e răbdarea
Cu lacrimi în mănunchi.

Mai bună e durerea
Ascunsă-n zâmbet trist,
Mai scumpă e tăcerea
Și-un zbor mai realist.

Mai bună-i aplecarea
Și un duh mai liniștit,
Mai scumpă e cântarea
Celui umil, smerit.

Mai bună e umblarea
Cu cei saraci în duh,
C-a lor e înalțarea
Cu Domnul în vazduh.

Mai dulce este pâinea
Cu pace, mulțumit.
Mai bună-adesea-i foamea
Decât un prânz nefericit.

Mai bine mai puțin,
Dar plin de bucurie.
Mai bine apă-n loc de vin
Și cu Isus în părtășie!

Mai bun este apusul
Cu Domnul la sfârșit,
Atunci când bate ceasul
Plecării-n infinit.

Mai bună-i cumpătarea
Aici și chibzuința,
Mai prețioasă e iertarea
Și pentru suflet, pocăința.