Când pleacă de pe pământ cineva ce te-a iubit
Și mult te-a legănat cântându-ți cu duioșie,
Cineva ce și-a dat pâinea ca să fii tu hrănit
Și te-a îndemnat să trăiești în sfântă curătie;

Când pleacă cineva ce pentru tine s-a rugat
Ca să fii păzit de rău, să-ți fie numai bine,
Cineva care când i-ai greșit nu s-a mâniat
Și te-a privit cu-nțelegere și gingășie;

Când pleacă cineva ce ți-a dar dragoste și-alin,
Cineva ce ți-a uns rănile cu alifie,
Pierzi o mare comoară și îți apare un suspin
Care va fi mângâiat numai în veșnicie.