Din pravila cea veche, aurie,
Săpată-n foc de slove neuitate,
Venit-a dintr-a cerului tărie Hristos,
Mântuitorul de păcate,
Să împlinească marea profeţie.

Din suluri vechi păstrate prin credinţă,
De-un biet Simeon şi-o Ană gârbovită,
S-a zămislit prin Duhul o Fiinţă,
Odrasla Domnului neprihănită,
Un Pruncuşor născut în umilinţă.

Din cronici vechi şi tainiţe bătrâne,
A coborât Mesia, Voievodul mare,
Cu sceptrul judecăţii Lui stăpâne,
Cu diadema slavei viitoare,
Şi-o-mpărăţie ce în veci rămâne.

Dar când a coborât Isus cu pace,
Şi când a fost Cuvântul să se nască,
Din treptele slăvitelor iatace,
El a venit la noi să locuiască.
Nu în palat, ci-n ieslele sărace!