Statornicie
Autor: Puchea Dorel
Album: SEMINȚE DE RAI
Categorie: Zidire spirituala
(vezi MATEI 7: 24, 25)

În fața tronului ceresc,
Pe Golgota urcând în sus,
Pe urma sfântă-a lui Isus
Îmi plec genunchii, mă smeresc. . .

În Valea Plângerii de-aș fi
Ori soarele de s-ar topi
Și timpu-n loc de s-ar opri
Eu de Isus nu m-aș lipsi.

Și crucea cât mi-ar fi de grea,
De-aș merge chiar încovoiat
Pe drumul de Isus trasat,
Eu de Isus nu m-aș lăsa.

Chiar împotrivă de mi-ar sta
O lume plină de păcat,
De greul crucii apăsat,
Eu pe Isus tot l-aș urma.

Oricine de m-ar părăsi,
De m-ar urî oricât de mulți,
De-aș sta pe mărăcini desculț
Și pe Isus tot L-aș iubi.

Pe Stâncă m-am statornicit
Și valuri, vânturi de-ar veni
Nu pot măcar a mă clinti,
Căci prin Isus sunt mântuit.

Îți mulțumesc, iubit Isus,
Că mi-ai dat viață pe pământ,
O veșnicie-n cerul sfânt
Și-n sfânta Patrie de sus!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/173222/statornicie