În vremuri aprige de neguri şi prigoană,
În crivăţul cumplit de spaimă şi nevoi,
Cu sufletul zdrobit, şi trupul numai rană,
Noi n-am dat înapoi!

Când am fost aruncaţi ca pradă-n circ la fiare,
Când n-a mai fost atunci decât Hristos cu noi,
Când iadu-ntreg venea nebun să ne doboare,
Noi n-am dat înapoi!

Când fraţii ne-au trădat cu inimi de tăciune,
Şi-n lupta mare cu-al gheenelor puhoi,
Eram numai câţiva, puţini la rugăciune,
Noi n-am dat înapoi!

Când au crezut că n-am rămas decât morminte,
Când ne-au lăsat bătuţi afară-n noapte, goi,
Schilozi ne-am ridicat din gropi şi-am mers 'nainte
Şi n-am dat înapoi!

Şi dacă iar vor încerca să ne mai lege,
Şi să ne-arunce-n temniţi reci ca pe-un gunoi,
Vor şti din nou că peste noi Hristos e Rege,
Şi nu dăm înapoi!