Cum ar fi. . .

Cum ar fi să nu mai fie
Români fără Românie,
Prieteni fără prietenie,
Oameni fără omenie,
Comici fără comedie,
Doftori fără doftorie,
Veseli fără bucurie,
Părtași fără părtășie,
Drumeți fără drumeție
Și regi fără împărăție?

Cum ar fi oare să fie
Perfizi fără viclenie
Galanți fără zgârcenie,
Nebuni fără nebunie,
Visători făr` insomnie
Și proști fără de prostie,
Inamici fără mânie,
Amici fără dușmănie,
Despoți fără tiranie,
Și câini fără de câinie?

Poate-ar fi o armonie,
Poate-ar fi diplomație,
Poate Terra ar fi mai vie,
Mai puțină sărăcie,
Mai puțină obrăznicie,
N-ar mai fi fățărnicie,
Ar fi pace, bucurie,
O nădejde, o garanție,
Altfel de democrație. . .
Poate! Însă, cine știe. . . ?

Fiindcă toate sunt cum sunt
Și păcatul pe pământ
Formă-i de guvernământ,
Dumnezeu S-a coborât
În lume cu-n Legământ
În chiar sângele Lui Sfânt,
După cum scria-n Cuvânt
Și-A plătit cu viața Lui,
Înaintea Cerului,
Libertatea omului!

Cine-i om, are omenie,
Cel bun are bucurie,
Cel sfânt are garanție,
Săracu-n duh, bogăție
Și toți liberi sunt să fie
Împărați cu Împărăție
De-acum până-n veșnicie!
Și-această minunăție
O faci Tu, Domn din vecie,
Glorie și mărire Ție!

16/12/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)