De ce suntem asa ciudati?
Atat de sterpi, atat de rai?
De ce ne ocolesc intr-una
Cu neglijenta ochii Tai?
Ce vid absurd Te-ndeparteaza
Si ce miros de mort Te-alunga?
E neputinta prea profunda?
Si calea catre Tine, lunga?
Suntem pareri de rau prea multe,
Prea zgomotosi, prea smulsi de vant,
Prea plansi de ploi si prin mormant
Prea mult purtati...
De ce suntem asa ciudati?

Cand, Doamne, Te chemam setosi,
Zdrobiti de efemer si goi,
Nu ne-alunga
Din fata Ta.
Suntem tot noi!... Suntem tot noi!