Sunt un vas de lut, ciobit...

Sunt un vas de lut, ciobit...
Smalţ pe mine nu mai este
Şi tot luciul mi-a pierit.
Eu, sunt vasul din poveste.

Eu, am fost frumos, cândva,
Însă, n-am fost preţuit.
Azvârlit pe jos, colea,
Am zăcut nefericit,

Dar Olarul cel milos
M-a văzut şi S-a mirat...
M-a luat, m-a pus frumos
Şi atent, m-a cercetat.

Cu ai Săi ochi m-a privit
Credea, că mai am valoare
Cu mâna m-a ciocănit
Şi mirarea I-a fost mare...

Nu eram de aruncat
Nici vorbă, de-aşa ceva!
Eu, puteam fi reparat
Mintea Lui, mă cerceta...

Şi pe loc S-a apucat
Tot ce-a fost spart, să lipească
Şi atent verifica
Nimica, să nu-mi lipsească.

Şi-a ieşit ceva frumos,
Trainic, bine finisat
Olarul, era Hristos!
Mâna Lui m-a reparat!

Astăzi stau în strălucire,
Loc de cinste mi-a găsit,
Îi dau slavă şi mărire,
Lui Isus, cel preaiubit!

Amin


Câmpia Turzii, 21 octombrie 2017