Dacă-am privi toţi la cer...

Mângâierea noastră e speranţa,
Minunat ea urcă-n cer în casa Ta,
Ca o măreaţă lumină se arată,
În abisul Iubirii din Golgota.

Dragostea desăvârşită a pătruns
Ca un torent în infinitul univers.
Arde-n puterea sângelui celui Uns
Şi străluceşte-n inimi ce tânjesc...

Curge Harul din izvorul plin de viaţă
Şi creşte bucuria mântuirii în noi;
Dac-am privi toţi la cer, la Cel ce iartă,
Ar fi pământul şi noi toţi, nemuritori!

Sfânt Isus adu ploaia cea târzie,
Revars-o peste pământul întreg în dor!
Cu haine spălate spre Împărăţie,
Să alergăm la Tine, drag Mântuitor!

Tu eşti a noastră Stâncă şi tărie,
Unde ancorăm puternic şi precis,
În Tine Isus şi în veşnicie,
La minunata Iubire de neoprit!
Amin!