Marele privilegiu
Autor: Paul Washer
Album: Diverse
Categorie: Misiune

    Sunt absolut uimit de lucrurile pe care Dumnezeu le face printre voi. Duhul Sfânt este aici prezent în această biserică. Am vorbit cu pastorii și cu liderii și este o încurajare foarte, foarte mare, o încurajare minunată să știm că Dumnezeu lucrează în întreaga lume și lucrează și în această biserică, în acest loc. Dar este de asemenea și un avertisment, și este acesta: ai putea fi într-o biserică în care Dumnezeu lucrează, dar Dumnezeu lucrează și în tine ca individ? Ai putea fi într-un loc în care Dumnezeu îi învață adevărul pe oameni, dar Dumnezeu te învață adevărul pe tine? Pe tine. Este vorba despre misiuni în acest weekend și am învațat despre misiune. Vineri noaptea am învățat despre Evanghelia lui Isus Hristos, deoarece există atât de multe conferințe care se ocupă cu misiuni, și totuși simt că misiunile și-au pierdut mesajul. Am devenit strategi, misiologiști și am uitat că noi suntem în primul rând teologi și profeți, și că sarcina noastră nu este aceea de a face misiuni. Sarcina noastră este aceea de a lua adevărul, adevărul lui Dumnezeu, dezvăluit în Cuvântul lui Dumnezeu, lumii. Mai mult decât să avem un sens biblic, mai mult decât să fim sensibili la cultura respectivă în locurile unde mergem trebuie să fim sensibili la Biblie. Și, mai degrabă decât să fim pragmatici, și de a face ceea ce credem că va funționa noi trebuie să facem ceea ce este corect, chiar dacă funționează sau nu.

    Astăzi vreau să vorbesc despre asta, aș vrea să mergem la cartea Maleahi, ultima carte din Vechiul Testament. În acest prim serviciu am să dau învațătură din cartea Maleahi. În al doilea serviciu voi da învățătură din altă parte. Cartea Maleahi capitolul unu, versetul șase, „Un fiu cinstește pe tatăl său și o slugă pe stapânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt un Stapân, unde este teama de Mine? zice Domnul oștirilor către voi preoților care nesocotiți Numele Meu, și care ziceți: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?” Prin faptul că aduceți pe altarul Meu bucate necurate. Și dacă ziceți: „Cu ce te-am spurcat?” Prin faptul că ați zis, „Masa Domnului este de disprețuit.” Când aduceți ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Când aduceți una schioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia du-o dregatorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ține el seama de ea? zice Domnul oștirilor. Și acum, vă rog, rugați-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi! Vă va primi El cu bunăvoință când mâinile voastre fac astfel de lucruri? zice Domnul oștirilor. Cine dintre voi va închide porțile ca să n-aprindeți focul degeaba pe altarul Meu? N-am nici o plăcere de voi, zice Domnul oștirilor, și darurile de mâncare din mâinile voastre nu-Mi sunt plăcute! Căci de la răsăritul soarelui până la asfințit, Numele Meu este mare printre neamuri și pretutindeni se arde tamâie în cinstea numelui Meu și se aduc daruri de mâncare curate; căci mare este numele Meu printre neamuri, zice Domnul oștirilor." Să mergem înaintea Domnului în rugăciune.

    Tată, am venit în fața Ta în numele Fiului Tău, și mă rog ca Tu să primești multă glorie pentru Tine din lucrurile care sunt spuse aici, în această dimineață și din ascultarea oamenilor Tăi. Mă rog ca Hristos să fie onorat Doamne, mă rog ca Tu să lucrezi în acest loc nu doar azi și mâine, ci și de-a lungul anilor care vor veni; și această biserică să meargă în adevăruri din ce în ce tot mai mari, și în devoțiune din ce în ce mai mare, întotdeauna reformând, întotdeauna schimbând, întotdeauna căutând să-ți fie tot mai plăcută. Și o, Doamne, suntem constienți că, chiar aici, printre noi astăzi, sunt cei care nu Te cunosc, cei care nu pretind a fi creștini și cei care sunt creștini dar care totuși nu Te cunosc. Cei care nu fac parte din nici o biserică, și cei care fac parte dar nici, unii nici alții nu Te cunosc. O, Doamne, ia Cuvântul Tau, chiar acest pasaj și folosește-l în inimile oamenilor. În numele lui Isus. Amin.

    Poate veți spune, „Dar, frate Paul ce are de a face acest pasaj dificil și greu de înțeles cu misiunea?” Are de-a face cu misiunea în absolut toate sensurile, în absolut toate sensurile. Pentru că, vedeți, problema astâzi în America, în biserica noastră nu este o lipsă de zel pentru misiuni. Problema este mult mai mare. Este o lipsă de zel pentru Dumnezeu, și pentru slava lui Dumnezeu. Dacă sunteți zeloși pentru lucrurile lui Dumnezeu, dacă vă dați seama ce a fost făcut, de cumpărarea care a fost făcută pentru a vă salva de păcatele voastre, și de mânia lui Dumnezeu. Dacă realizați măreția Celui care stă pe scaunul de domnie, care a creat Pământul și cândva îl va distruge, dacă vă dați seama că absolut totul în această sferă temporală, este praf și putreziciune, atunci veți începe să aveți acel zel pentru Dumnezeu. Și atunci când aveți zel pentru Dumnezeu, aveți zel pentru misiune. Propriile noastre vieți pot mărturisi împotriva noastră. Propriile noastre gânduri în ziua judecății, Biblia spune că ne vor apăra sau ne vor acuza. Eu nu trebuie să fiu un profet sau fiul unui profet să știu care este Dumnezeul tău, trebuie doar să privesc viața ta. Când Isus Hristos este doar ceva ce faci la începutul săptămânii, dar în restul vieții tale ești de fapt un ateu, știu care este dumnezeul tău. Și nu este Acela care este Singurul Dumnezeu Adevărat. Atunci când ai suficient creștinism pentru a te face un om moral și confortabil din sud, știu cine este dumnezeul tău. Dacă aș putea privi în mintea ta și aș vedea ce ocupă mintea ta, aș știi care este dumnezeul tău. Ieri mulți oameni au venit în acest oraș să se închine. Unei mingi. Mulți oameni care trăiesc în acest oraș se închină la mașini, la lucruri de oțel și cu roți, cu coarne și care fluieră. Chiar oameni care sunt în această adunare astăzi și care Îl laudă, aici, dar nu-L laudă deolc pe parcursul săptămânii. Aici este locul unde ar trebui să-ți trăiești religia, dacă nu, ar trebui să-ți fie frică. Pentru că ceea ce avem aici e Dumnezeu arătând inimile oamenilor. Și îi învață cu scopul de a-i face drepți.

    Continuă în versetul 6 și spune, „Un fiu cinstește pe tatăl și o slugă pe stăpânul său. Dacă sunt Tată unde este cinstea Mea și dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? Zice Domnul oștirilor către voi, preoților, care nesocotiți numele Meu.” Unul dintre lucrurile pe care trebuie să le realizăm este că e foarte greu pentru noi să întelegem acest pasaj, pentru că foarte multe din fundamentele societății noastrea au dispărut. Noi, ca oameni arătăm foarte puțin respect pentru autoritate. Arătăm foarte puțin respect ca țară pentru conducătorii noștrii, și puteți spune, „Ei bine, ei merită puțin respect!” Dar cu toate acestea, suntem chemați să îi respectăm. Avem puțin respect pentru toate tipurile de autoritate, puțin respect pentru bătrâni, puțin respect pentru părinți, puțin respect pentru cei care sunt puși peste noi să ne călăuzească, să ne conducă. Dar în momentul în care acest lucru a fost scris era un adevăr bine cunoscut că fiul trebuie să-și onoreze tatăl. Era ceva țesut în structura societății, și este ceva care este țesut chiar în propria noastră conștiință cum că ar trebui să arătăm respect celui care ne-a dat viața, că ar trebui să-l onorăm. Și deci, un servitor din poziția pe care o deține trebuie să-și onoreze stăpânul. Există un sens în faptul că atunci când ești cel care primești viața, din viața tatălui tău, dacă ești cel care primește bunuri de la stăpânul tău, trebuie să dai ceva în schimb. Era ceva foarte bine recunoscut în Israel, că acestea este modul în care, că acesta este modul în care lucrurile ar trebui să fie. Și El spune știind toate acestea, „Atunci unde este onoarea Mea? Unde este respectul Meu?” Vezi, vei trage următoarea respirație, doar pentru că Dumnezeu ți-o dă, inima ta va bate, doar pentru că El îi dă ritmul și puterea. Orice lucru bun din viața ta, n-a venit din sudoarea frunții tale, sau din strălucirea minții tale, sau din lucrul propriilor tale mâini, a venit de la El, tot ceea ce ai. Chiar dacă ai venit astăzi aici și ești cel mai rău om de planetă, și cel mai mare urâtor de Dumnezeu, dacă există ceva bun în viața ta, orice-ar fi acel ceva, vine de la Cel pe care Îl urăști. Și deci dacă trebuie să arătăm onoare unui tată, și dacă trebuie să arătăm respect unui stăpân, dar Domnului oștirilor? Domnul, care nu este, după cum obișnuiau să spună puritanii, primarul unui sat mic sau guvernatorul unei provincii micuțe. Acesta, față de care ești atât de nonșalant și apatic este Domnul oștirilor. Care nu are nevoie de nimic din mâna ta. Chiar în acest moment mii și mii și milioane și milioane de creaturi de flăcări cu o astfel de glorie că, în cazul în care una dintre ele ar apărea în această camera acum, ne-ar lovi de moarte cu frumusețea ei. Milioane infinite Îl servesc neîncetat, Îl preamăresc neîncetat și nu are nevoie de nimic de la tine. El te cheamă la El și îți cere să vii și să-L servești, dar El nu are o nevoie, pe care tu să i-o împlinești, îți oferă un privilegiu. Un privilegiu! Cel mai mare act de judecată pe care Dumnezeu îl poate face unei națiuni, și care este făcut Americii acum, este acesta că a luat cunoștința de Dumnezeu. Și a închis gura acelor care ar fi trebuit să vorbească pentru El. Astfel că băieței ne conduc, cu ideile lor stupide. Și ne place acest mod, pentru că noi chiar vrem ce e mai bun din viață acum. Dar Dumnezeu, Adevăratul Dumnezeu, face cunoscut cine este El cu adevărat. Și asta face întregul cer. El îți oferă privilegiul de a-L cunoaște, de a intra într-o relație cu El. Și să-L urmezi în întregime.

    Merge mai departe și spune asta. Observați că în versetul șase se adresează preoților, care Îi disprețuiesc numele. Preoții. Care este scopul preoților? Preoții, preoții levitici au primit cel mai mare privilegiu din tot Israelul. Dintre toate triburile lui Israel, lui i-au fost acordat cel mai mare privilegiu dintre toate. Lasă-l pe Isahar și pe ceilalți să meargă și să câștige bogății, lasă-l pe Iuda să fie puternic și cu muschi, în lupte, în arme și oțel dar leviților li s-a dat cel mai mare dar, și acesta este prezența lui Dumnezeu. Dar nu este uimitor, suntem ca și ei, nu-i așa? Am vrea mai degrabă bogația lui Isahar sau mușchii lui Iuda. Prosperitatea pe care noi o știm ca fiind a noastră. Mai degrabă am vrea să avem misiuni și lucrători decât să-L avem pe Dumnezeu. Doar Dumnezeu. Lor le-a fost dat cel mai mare privilegiu, pe care cineva l-a cunoscut vreodată, înaintea privilegiului acordat ție. Pentru că ție ți-a fost acordat un privilegiu și mai mare, în noul legamânt toți sunt preoți ai lui Dumnezeu. Pentru că în noul legamânt, în toată lumea sălășluiește Duhul lui Dumnezeu. În noul legamânt tuturor le este permis să vină cât de aproape doresc. Preoții spun, „Cum am disprețuit noi numele Tău?” Nu este uimitor? Niciodată nu știm ce e în neregulă cu noi! Niciodată nu știm ce e în neregula cu noi! Putem observa atât de ușor cea mai mică greșală din viața celuilalt. Dar noi putem comite cele mai mari atrocitați împotriva lui Dumnezeu, cele mai atroce crime și să fim absolut, absolut, ignoranți la aceasta. Până într-o zi când Dumnezeu se revelează pe El, legea Lui și voia Lui, și noi suntem loviți în inimă și realizăm: "Ce am făcut? Ce am devenit?" Aceștia disprețuiesc numele Lui și nici măcar nu-și dau seama. Eu și tu facem la fel, ori de câte ori ceva umple mintea noastră mai mult decât Dumnezeu. Casele și locuințele tale, mașinile tale și pământurile tale, hainele tale cu embleme scumpe la care tot te gândești atât de mult. Crăciunul, care ne-a fost furat de un elf gras numit Santa. Toate lucrurile, hobby-urile tale, cluburile de golf, armele de foc, arcurile, parcurile de vânatoare, mingile care sar și se agită. Toate aceste lucruri care înseamnă așa de mult pentru tine, spun tuturor un singur lucru: O, voi preoților care ați fost chemați să-L cunoașteți! Cum disprețuiți voi numele Lui! Nu spun asta să te rănesc. O spun pentru că e adevărat. Ești la fel de entuziasmat de această conferință ca și de meciul de fotbal de ieri?

    Ei spun, „Cum am disprețuit noi numele Tău?” „Prin faptul că aduceți pe altarul Meu bucate necurate.” Și dacă ziceți, „Cu ce te-am spurcat?” „Prin faptul că ați zis, „Masa Domnului este de disprețuit.” Dar ei spun, „Niciodată nu am spus asta, niciodată nu am spus că masa Domnului este de disprețuit, noi nu am face așa ceva. Noi suntem creștini cumsecade, niciodată nu am spune că Domnul nu este numărul unu. Noi niciodată nu am spune că asta sau cealaltă sunt mai importante decât Dumnezeu. Noi niciodată nu am spune asta.” Dar El spune, „Ați spus-o! Nu cu gura, ci cu viața.” El spune, „Ați spus-o în felul acesta: Când aduceți ca jertfă o vită oarbă ca sacrificiu, nu este acest lucru rău? Sau când aduceți vită șchioapă sau beteagă, nu este acesta un lucru rău?” Ce cere El de la noi? Totul. Știu despre acești evangheliști naivi care spun, „Dă-mi mâna și dă-i inima lui Hristos.” Știu despre acești evangheliști naivi care spun, „Vino în față și fă această rugăciune, îți va lua doar cinci minute.” Vă mint! Aceasta vă va costa viața voastră. Viața voastră. Isus vă promite două lucruri: o cruce pe care să muriți și viața veșnică. El este totul sau nu este nimic. Cel mai trist lucru de pe pământ, este sudul (Americii) biblic în care toată lumea are doar suficientă religie pentru a-i trimite direct în iad, pentru a-și împăca conștiința lor religioasă, și ei nu știu că disprețuiesc numele Domnului și că au atât de mulți idoli în viețile lor, încât Domnul nu este nici măcar pe locul doi, trei sau patru. Ei nu îi dau Domnului totul, totul. „Ce ai vrea ca eu să fac, o, Doamne? Învață-mă căile Tale, o, Doamne. Pe cine am eu în cer în afară de Tine? Pe cine am eu pe pământ în afară de Tine? Ce sunt eu decât decât pulbere de praf? Respir o respirație sfântă dacă cu adevărat m-ai convertit.”

    „Cum ar trebui să trăim?” a fost întrebarea lui Francis Shafer. Știind cine este El și cine am fost noi în necurația și în păcatul nostru, și ceea ce s-a facut prin fapta lui Isus Hristos și ceea ce cere ucenicia. Atunci cum ar trebui să trăim? Știu că suntem obișnuiți să punem omul în centru, și credem că totul e despre noi, dar greșim. Îmi place ceea ce bătrânul teolog olandez Avraam Caper obișnuia să spună despre umanism, religia centrată pe om care a fost atât de răspândită în zilele lui. El a stat în fața unui grup de oameni și a spus acest lucru, „Aș vrea să știți, voi oamenilor, ce va face Isus Hristos când se va întoarce. El se va întinde mâna și va apuca tot ceea ce există și va spune: „Al Meu, al Meu, al Meu, al Meu, al Meu! Totul este al Meu, a fost întotdeauna al Meu, a fost creat pentru Mine, pentru gloria Mea și pentru plăcerea Mea!” Și singurii care vor intra în cer, sunt acei care au înțeles acest lucru de la început.” Totul este despre El. Pentru mulți în America de azi, Isus... Dacă mai văd o biserică baptistă din sud, cu un semn în față care pune: „Mântuirea, așa de usoară că și un om din peșteră o poate face”, cred ca voi fi aruncat în închisoare. Blasfemie! Așa de usoară că și un om din peșteră o poate face! Atât de dificilă este mântuirea noastră că numai Dumnezeu o poate face posibilă! Credeți că este un vaccin contra gripei? Vorbesc cu majoritatea baptiștilor din sud și vorbesc cu ei despre mântuire, și ei spun:
    ‑ Nu-ți fă griji pentru mine, deja am facut aia!
    ‑Deja ai facut ce?
    ‑Am avut grijă de asta în urmă cu mult timp!
    Dacă nu ai grijă de asta acum, nu ai cum să o fi făcut în urmă cu mult timp. Dovadă ca te-ai pocăit înainte, cu mult timp înainte, e faptul că încă te mai pocaiești și crești în pocăință! Dovada că ai crezut cu adevărat și mântuit în urmă cu mulți ani, e faptul că încă mai crezi și astazi. Și chiar mai mult. Dovada că ți-a schimbat viața ta, este ca El încă o mai face. Iar dacă nu o face, nu a făcut-o nici la început. Ei spun, „Nu veni la Mine cu lucrurile astea!” Aproape credem că deoarece atât de mulți oameni par să ignore ideea de Dumnezeu, El este ca un cerșetor, cu o cană de tinichea în mână, care stă într-un colt, undeva. Și dacă cineva îi aruncă măcar un lucru mic e mai bun decât toți ceilalți. Dumnezeu nu este sărac. Tozer a spus asta și sunt de acord. „Dacă fiecare om de pe pamânt ar devenit orb, nu s-ar diminua gloria soarelui a lunii și a stelelor; și dacă fiecare om de pe pământ ar deveni ateist, nu s-ar diminua gloria lui Dumnezeu.” El nu are nevoie de tine. De fapt, realizați asta, Satan și îngerii lui au căzut și Dumnezeu nu le-a trimis nici un mântuitor și ei vor merge în iad. Tatăl nostru Adam a căzut și vreau să știi că dacă Dumnezeu nu ne-ar fi trimis niciodată un Salvator, și ar fi permis ca întreaga rasă umană să meargă direct în iad, El ar fi la fel de drept, la fel de glorios și la fel de iubitor. Poate veți spune, nu am mai auzit asta până acum. Ba ați auzit, în această biserică, doar că nu ați ascultat. Spune, „Nu-mi oferiți asta!” Și spune, „Du-te, dă-i-o guvernatorului tau!” De fapt, într-un limbaj modern, spune asta, „Dă-i angajatorului tău ceea ce îi oferi lui Dumnezeu. Să vezi cât timp reziști. Dă chiar prietenilor ceea ce îi oferi lui Dumnezeu, să vezi cât timp veți ramâne prieteni. Dă-i familiei ceea ce îi dai lui Dumnezeu, să vezi cât timp vei avea familie.” Vedeți, misiunile, ești încântat de misiuni, dar evanghelizezi pe cel care stă chiar lângă tine? Ești entuziasmat de lucrurile pe care le vom face în lume, dar faci ceea ce ar trebui să faci aici? Deoarece misiunile începe aici. Dacă v-aș da o bucațică de hârtie chiar acum și v-aș spune să scrieți, fiecare dintre voi pe prima jumătate a hârtiei chemarea și slujirea voastră în biserică, și pe a doua jumatăte a paginii ar trebui să scrieți tot ceea ce ați realizat în acest an prin biserica locală, servind și slujind. Iar pe partea cealaltă a foaiei ar trebui să scrieți care sunt planurile voastre pentru anul care vine și cum vă veți pune viețile în contextul bisericii locale, într-un mod în care să-L slujiți pe Isus Hristos și națiunile. De la mulți dintre voi ar trebui să primesc o foaie goală, pentru că pe măsură ce bisericile cresc, spun statisticile și au dreptate, 20% din membrii bisericii fac 80% din treaba bisericii și 80% din membrii nu fac nimic, vin doar pentru a asista. Imaginează-ți cum ar fi dacă eu aș fi angajatorul tău, și ai veni la mine și ți-aș spune, „Vreau să-ți văd hârtia”, m-aș uita la ce ai scris și aș spune, „Tu nu ai făcut nimic anul acesta, dupa cum scrie aici... nu ai nicio chemare.” „Da, dar de fiecare dată când ușa fabricii se deschide, te anunț că sunt aici...” Și m-aș uita pe cealaltă parte a foaiei și ți-aș spune, „Tu nu ai niciun obiectiv, nu ai nici o dorință pentru anul care vine, tu nu ai de gând să produci nimic.” „Nu, dar îți promit asta, de fiecare dată când ușile fabricii se vor deschide, eu voi fi aici.” Aceasta este de fapt mentalitatea în bisericile de azi. De fiecare dată când ușile se vor deschide, am să fiu aici, cel puțin duminica dimineața. Tu nu ești chemat să te reunești pentru a privi alți oameni servind. Tu ești chemat să te reunești, pentru a te hrăni prin Cuvântul lui Dumnezeu și închinare, pentru ați petrece restul săptămânii slujind oamenilor lui Dumnezeu, pentru gloria lui Dumnezeu. „Da, dar cum aș putea face asta cu toate celelalte activități pe care le am de făcut?” Dacă ceva te împiedică să slujești împărăției lui Dumnezeu, chiar ochiul tău drept, scoate-l. Sau mâna ta dreaptă, tai-o. „Dar am atât de multe activități!” Gândește-te la asta... Cum îți crești copii pentru a face ce scrie aici? Ești mult mai interesat de soccer și fotbal, și aia, și cealaltă, de lecții de gimnastică și toate celălalte, și nu-i înveți să-L slujească pe Dumnezeu, nu-i pregătești pentru ziua în care vor sta înaintea Lui, îi faci exact ca tine. Și asta e înspăimântator. Vrei ca ei să aibă educație, și titluri, și asta, și cealaltă, vrei să joace fotbal și să facă asta. Nu știi că copii tăi vor sta înaintea lui Dumnezeu? Și în acea zi, tot ceea ce i-ai învațat va arde în foc și va fi lăsat ca un cerșetor. Și asta se va întâmpla din vina ta! Ce îi înveți? Viața ta este atât de plină de activități, încât nu-i poți oferi nimic. Tu nu poți oferi bisericii nimic. Și nu-mi spune despre activități misionare în lume decât dacă îmi poți spune despre asta, despre biserica locală. Pentru ca Dumnzeu are doar un singur lucru și nu este o denominație, și nu este un program, este o mireasă, și aceasta mireasă se manifestă în biserica locală. O, dragii mei prieteni, fiecare parte de la cap, până la picioare e rănită. Fiecare membru al familiei e ocupat și frustrat, cât timp veți mai face asta? De ce nu vă pocăiți și de ce nu vă lepădați de toate acestea? Și să-L serviți pe Domnul!

    Spune în versetul 9, „Și acum, vă rog, rugați-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi! Vă va primi El cu bunăvoință, când mâinile voastre fac astfel de lucruri? zice Domnul oștirilor.” Uitați-vă ce se cere. Vom face o rugăciune pentru noi, o rezolvam. Asta e ceea ce fac majoritatea predicatorilor din America azi. Pace, pace, când nu este pace. Oamenii îmi pun deseori această întrebare: „Tu nu ești un predicator care face invitații lungi... Adică tu ești un predicator care mergi din biserică în biserică dar... Nici măcar nu inviți lumea să vină în față.” Nu, eu nu fac asta. Și am să vă zic de ce. Asta se poate transforma într-un fel de nu știu cum să-i spun, eliberare psihologică sau ceva de genul ăsta. Uitați ce se întâmplă... Dumnezeu a început să-ți miște inima? Putem scăpa de asta imediat, vino în față, proșterne-te în fața altarului și întoarce-te apoi la locul tău, dar fără să fi schimbat... Roagă-te aici 5 minute, te întorci înapoi, ești lăsat acolo, dar nu ești schimbat... Eu spun oamenilor, mergeți acasă și luptați-vă cu asta timp de săptămâni. Fiți în lumea lui Dumnezeu, realizați ce a fost spus, de gravitatea acestor lucruri, de chemarea ce v-a fost făcută. Nu veni aici doar să faci o rugăciune și să crezi că totul este în regulă, ca apoi să te întorci. Acceptă faptul că ești confruntat cu o Evanghelie care cere totul de la tine. Că ești confruntat cu cine este de fapt Dumnezeu: El nu împarte, El ia totul. Dar dacă inima ta a fost cu adevărat regenerată și nu ești doar un membru al bisericii pierdut și carnal, dacă inima ta a fost cu adevărat regenerată ai să spui, "Amin! Să ia El totul, El este vrednic!" Un creștin, unul adevărat, nu are niciodată o problemă cu asta, doar a Domnului să fie gloria. Un creștin adevărat nu are niciodată probleme cu: „Ia viața mea în mâna Ta, îți este consacrată Ție."

    Uitați-vă la versetul 10, "Cine din voi va închide porțile, ca să n-aprindeți degeaba focul pe altarul Meu? N-am nicio plăcere de voi, zice Domnul oștirilor, și darurile de mâncare din mâna voastră nu-mi sunt plăcute!" Una dintre cele mai mari nevoi în America e plantarea de biserici. De ce? Sunt atât de puține biserici în America. "Ce vrei să spui, frate Paul? E câte o biserică la fiecare colț." Nu, e o doar o clădire de cărămizi draguță, cu un gazon bine îngrijit, la fiecare colț. Și cele mai multe sunt apostate și I-Cabod poate fi scris pe frontispiciul lor, pentru că Duhul lui Dumnezeu s-a îndepărtat de acolo cu mult timp în urmă. Candela le-a fost luată. Ați putea zice, dar ei cred în această Carte, iar aceasta e radicală. El le-a luat candela: tu nu mai ești biserică. Și știți de ce avem atât de multă nevoie de cei care cresc biserica, și experți în biserică, și asta, și cealaltă, și sincronism cultural? Este o răsuflare a morții. De când nu mai este puterea Duhului Sfânt în lucrarea noastră, în biserica noastră și în activitatea noastră misionară trebuie să facem tot felul de chestii profesionale pentru a pune în mișcare un corp mort. Pentru că aș vrea să stiți, Dumnezeu poate veni la o biserică și poate veni la această biserică, și să spună, „Aș vrea ca sa-și închidă porțile. Sunt sătul de voi, mucuri fumegânde și nefolositoare la altarul Meu.” Este mai bine să fii un om din lume, e mai bine să fii un ateu, să invoci nimicul ca Dumnezeu și de la Dumnezeu, decât să-L invoci pe Dumnezeu și ritmul acelei invocații să fie fără pasiune. „O, dacă ai fi rece sau în clocot, dar pentru că nu ești nici rece nici în clocot, ci căldicel, am să te vărs din gura Mea." Poate veți spune, „Frate Paul, ce vorbești acolo?” Eu doar vorbesc, aplicația este a voastră. Dar am să vă mai spun asta: cel mai mare semn de speranță, pentru o biserică... și subliniați asta, va fi de mare ajutor pentru voi, de câte ori pastorul vine și predică pasaje grele.

    Ascultați-mă! Unul dintre semnele cele mai mari de speranță pentru o biserică, este când Dumnezeu vine la ei si le vorbește cuvinte grele, pentru că înseamnă că încă sunt oamenii Lui. Cel mai îngrozitor lucru, este că tot ceea ce auzi să fie lucruri plăcute, lucruri plăcute. Pentru că Dumnezeu te-a separat de El și te-a lăsat să pleci. „Nu mai este nevoie de corectare, nu mai e nevoie de nimic, acești oameni sunt niște oameni încăpățânați, ei nu vor asculta. Îi voi scoate afară din mijlocul oamenilor Mei. Îi voi alunga, căci nu Îmi mai aparțin.” „Cine dintre voi va închide porțile ca să n-aprindeți degeaba focul pe altarul Meu? N-am nicio plăcere de voi, zice Domnul oștirilor.” Poate spui, „Dar frate Paul, dar niciodată nu am oferit nimic altceva decât o inimă pură, întotdeauna am luptat cu păcatul, întotdeauna m-am chinuit, am vrut să fiu mai mult. Chiar în dimineața asta când mă închinam, m-am luptat cu gânduri hoinare, care nu erau despre Dumnezeu, și a fost atât de dificil să mă închin. Vrei să spui că Dumnezeu nu primește nimic de la mine?” De la tine primește chiar mai mult. Căci prin chiar cuvintele tale tu confirmi că „Ferice de cei care plâng căci ei vor fi mângâiați. Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați.” Cu acel fel de vorbire și cu acea frângere a inimii tale, tu arăți că Îi aparții cu adevărat Lui, căci vrei să fii mai mult pentru El. Dar acei dintre voi care stați acolo reci ca pietrele, care nu aveți nicio problemă cu asta, voi sunteți acei cărora ar trebui să vă fie teamă. Dumnezeu nu apreciază și nu se uită la acel ce face toate aceste lucruri bine, se uită la acel ce este frânt și crispat în fața Cuvântului Lui și tremură înaintea Lui. Deci în asta, dragi sfinți, aceia dintre voi care sunteți sfinți, fiți încurajați, fiți cu adevărat încurajați. Cel care a inceput această lucrare bună în voi, o va duce până la sfârșit. Cel care v-a făcut să plângeți, vă va mângâia.

    Acum să trecem la următorul punct important cu care vom încheia. „Căci de la răsăritul soarelui până la asfințit, Numele Meu este mare între neamuri, și pretutindeni se arde tămâie în cinstea Numelui Meu și se aduc daruri de mâncare curate; căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oștirilor.” Mă duc uneori la conferințe misionare și, pur și simplu, mi se face scârbă. Văd oameni care se ridică în picioare și spun, „Dacă nu facem ceva, lumea se va face bucățele.” Și sunt atât de disperați și pe măsură ce vorbesc, am această imagine a unui Dumnezeu vrednic de compătimit, pe un tron și pe Hristos glorificat stând acolo, pe un tron de lemn, cu o coroană micuță, frecându-și mâinile si spunând, „Aș vrea să fac așa de multe în lume, dar nimeni nu Mă ajută!” Aș vrea să știți, Congresul Baptist de Sud poate da colțul, dacă nu a făcut-o până acum, și să se facă una cu pământul, și toate misiunile noastre să dispară și să le ia vântul, și pe toți ceilalți, și Dumnezeu tot va face din Numele Lui un nume mare, pentru El printre națiuni. El nu are nevoie de nimeni. El o va face! Dar El a poruncit să se facă prin intermediul oamenilor, și al predicării Evangheliei. Acum trebuie să vă dați seama că, nu trebuie să vă gândiți nici pentru un singur moment că a ajunge la oamenii din Indonezia sau din orice altă parte depinde de voi, pentru că dacă ar depinde de voi le-aș scrie o scrisoare chiar acum să le spun că nu este nicio speranță pentru ei. Dar trebuie să vă spun asta, Dumnezeu o va face, și o va face prin intermediul creștinilor ascultători. Și te-a invitat pe tine, în acest privilegiu de a fi o parte din aceasta grandioasă lucrare pe care o face. Și dacă accepți acest privilegiu, lăudat fie Domnul, ce abundentă și plină de sens va fi viața ta. Dacă refuzi și vrei să slujești mai bine dumnezeului aurului și al fotbalului, și al ăstuia, și al celuilalt, n-ai decât. Dar să știi, refuzul tău nu afectează planurile Dumnezeu. El va ridica oameni undeva și îi va trimite în Indonezia și acești oameni vor auzi. Dar tu însuți vei pierde. După cum Mardoheu i-a spus micuței Estera, „Estera, ai fost ridicată pentru niște timpuri ca acestea. Respinge această chemare, Dumnezeu îi va salva pe oamenii Săi, chiar dacă tu hotărăști că nu vrei privilegiul de a fi un instrument în planul Lui, El va ridica oameni și El o va face. Dar tu vei suferi pierderea.” Singurul cuvânt care îmi trece prin minte acum, este cuvântul "privilegiu". Noi suntem atât de privilegiați! Unul dintre lucrurile cele mai înfricoșătoare despre judecată ca și creștin este acesta: să fie puse înaintea mea, înaintea ochilor mei, în ziua judecații toate privilegiile care mi s-au acordat, și le-am disprețuit pentru banalitățile care vor arde în foc. Le-am disprețuit pentru țintele acestei lumi, pentru ideile acestei lumi, și pentru lucrurile acestui timp. Am acordat mai multă atenție acestor lucruri. Și oportunitate după oportunitate, privilegiu după privilegiu, au fost puse la picioarele mele și eu le-am disprețuit. O, de ce suntem aici? De ce respirăm? De ce ne bat inimile, dacă nu pentru El și pentru înaintarea împărăției Lui? Mulți oameni trăiesc, avem o mărturie în Peru, „Tu vives por que el aire es gratis!” „Mulți trăiesc doar pentru că aerul e gratis!” Nu fac nimic cu viețile lor. Poate tu spui, „Eu fac multe!” Dar din tot ce faci, cât va dura pentru eternitate? Cât din el va arde în foc? Când vorbim despre înaintarea Împărăției Lui, începe prima dată aici, în Noksvile. Nici să nu vă gândiți să mergeți în misiune, sau în orice altă parte decât dacă Îl veți servi pe Dumnezeu aici. Și nici să nu vă gândiți să-L serviți pe Dumnezeu aici, bărbaților, decât dacă-L serviți în privința nevestei și copiilor voștrii. Și apoi să vă gândiți să mergeți în misiune în lume. Misiunea e foarte simplă. Sunt doar două slujbe în misiune: fie ești chemat să cobori în puț, fie ești chemat să ții funiille pentru cei care se duc în jos. Oricum ar fi, îți vor rămâne cicatrici pe mâini. Ori mergi ca misionar, pentru gloria lui Dumnezeu și pentru privilegiul care ți-a fost acordat, să mergi și să mori pe câmpul de misiune; ori mori aici ținând funiile pentru cei care se duc în jos. Unde sunt cicatricile tale? Cât te costă să fii creștin? Cât te costă să fi membru al acestei biserici? Cât te costă misiunile globale? Răspunde-mi la aceste trei întrebări chiar acum. Nu pleca... Pentru că veți ieși pe acele porți cei mai mulți dintre voi, și este unul care asteaptă acolo afară și vă va fura fiecare cuvânt, veți mânca la Danny's și nu vă veți gândi la niciunul dintre cuvintele care s-au spus aici. Iar acest lucru în el însuși este judecata lui Dumnezeu. Cât te costa să fii creștin? Câte oprotunități ai pierdut din cauza identificării numelui tău cu cel a lui Hristos? Cât te costă servirea în această biserică? Cât timp, energie, resurse te-au costat pentru că ești membru în această biserică? Și, în sfârșit, cât te-au costat misiunile globale?

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/predici/167615/marele-privilegiu