Totul pare să indice că în cele din urmă, plaga fatală îşi atinsese obiectivul ei ciudat: ca oamenii să uite. Dar ce să uite? Gabriel Garcia Márquez, în opera lui Un veac de singurătate, spune că obiectivul era ca ei să uite „numele, noţiunea de a recunoaşte lucruri şi în cele din urmă identitatea oamenilor, până acolo încât să te uiţi pe tine însuţi”. Dar colonelul Aureliano Buendia a găsit modalitatea de a contracara efectele acestei plăgi a uitării după ce a uitat numele nicovalei pe care o folosea pentru a ascuţi metalele. Când tatăl lui i-a spus numele instrumentului, el l-a scris pe o bucată de hârtie pentru a nu-l mai uita din nou. Câteva zile mai târziu, el şi-a dat seama că uita totul, aşa că a început să scrie totul pe hârtie.

  Mergând prin sat, oamenii vedeau afişe pe care scria: „Aceasta este o capră”, „aceasta este o maşină”, „aceasta este o casă”. Pe măsură ce boala se agrava, a fost nevoie ca el să noteze nu doar numele obiectelor, ci şi la ce îi serveau. Oamenii au început să umble cu pancarte pe care scria: „Aceasta este o vacă, trebuie să o mulgi în fiecare dimineaţă pentru a-ţi da lapte şi laptele trebuie să îl bei.” Dar pe cea mai mare pancartă de pe strada principală scria următoarele: „Dumnezeu există.”

  Dumnezeu există? Da! Astăzi avem şi mai multe dovezi, pentru că El ne-a lăsat o pancartă ca dovadă. Zi după zi, El ne prezintă tot mai multe dovezi ale existenţei Creatorului: este vorba despre natură. Psalmistul ne spune astfel: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui” (Psalmii 19:1). Doar galaxia noastră, Calea Lactee, are mai mult de un miliard de stele, cu o dimensiune asemănătoare cu cea a soarelui. Soarele este aproape de o sută de ori mai mare decât Pământul! Cum să menţii ordinea într-un univers atât de mare? Universul ne vorbeşte de o inteligenţă superioară, un Maestru creator inteligent.

  Aceste dovezi ale existenţei lui Dumnezeu sunt atât de clare, încât Biblia spune că doar un nebun poate nega existenţa lui Dumnezeu (Psalmii 14:1). Din fericire, tu şi cu mine nu suntem nebuni.