Ți-am adus o floricică,
Zici că e sub păturică.
Sub un pled moale de nea,
Să se bucure și ea.

Am vrut s-o mai țin la mine,
Dar spre geam se tot uita.
S-a gătit așa de bine,
Și să plece tot voia.

Vrea să se mute la tine
Și să stea pe masa ta.
Ce să-i fac? Am zis: ”E bine!”
După tine s-o uita,

Și când fugi ca să gătești,
Și când copiii-ngrijești,
Și când te rogi sau citești,
Și când lacrima ți-o ștrergi.

Floricica va vedea
Când soțul te-o consola.
Când de mijloc te-o cuprinde
Și cuvinte dulci ți-o-ntinde.

M-am gândit să o ajut
Și la tine să o mut.
Că și-a pus și fulărel,
Mititica-n ghivecel.

Doar cu gândul la plecare...
Și a fost nerăbdătoare...
Că nici n-a dormit prea bine;
Și-n sfrârșit, veni la tine!