1. Un Prieten bun pe calea vieţii
Mi-ai fost, Isuse preaiubit
Din clipa când de bietu-mi suflet,
Tu Te-ai lăsat să fii găsit.

R: Prieten bun, Prieten bun,
Fii binecuvântat, Isuse,
Prieten bun!

2. În suferinţa grea şi lungă,
Când toţi s-au dus şi m-au lăsat,
Tu ai rămas mereu cu mine,
Prieten Bun şi-adevărat.

3. În nopţile de-ndurerare
Când faţa-n lacrimi mi-o scăldam,
O, numai mâna Ta cea bună
Că mi le şterge o simţeam.

4. Ajută-mi să-ți rămân aproape,
Cu suflet recunoscător
Nedespățitul meu Prieten,
Şi scumpul meu Mântuitor.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 366.