R: /: Tu nu știi că, sus pe Golgota,
Cu pieptul de-o lance străpuns,
Sub norii ce-ntunecă bolta
Ne-așteaptă, cu lacrimi, Isus ! .:/

1. E plin de miraje pământul,
De patimi ce-atrag în noroi;
Mușcăm din păcat tot mai lacom,
/:Și tot mai flămânzi și mai goi.:/

2. În ritm de stridente orchestre,
Perechile lumii petrec;
Crezând că-s mai tari de cât moartea.
/:Spre brațele morți se-ntrec.:/

3. Tu, rege al vremurilor noastre...
Tu, om, ce străbați prin stihii...
Tu știi sa te-nalți printre astre..
/: Dar taina supremă n-o știï ! :/

I: Se repera strofa 1 la sfarsit + refren.