Arată-mi, Doamne, căile Tale şi
învaţă-mă cărările Tale. Ps. 25:4.


E har a fi în ascultare,
A fi smerit - e fericire.
A fi în această lume sare,
În albe haine și-n sfințire

E bucurie făr' apus,
Ai fără margini armonii,
Pe când o viața făr' Isus
E zbucium fără acalmii.

Smerenia să ne fie haina,
Ruga - făclie pe cărare!
Căutarea Feței Lui e taina,
Ce alungă val și disperare.

Când arde-n inimă dorința
De-a place Domnului oricând,
Vom uita ce-i neputința,
Uniți cu El vom fi în gând!

Focul iubirii sfeșnic fie,
El calea luminează viu!
Jarul sfințirii azi îmbie,
Pe cel, ce-I este fiică, fiu

Ai fi lumini în neagra noapte,
Urmând integri pe Isus!
A Duhului preasfinte șoapte,
Ne vor conduce pasu-n sus.

Chemarea este pe sfârșite,
Se va lua Harul curând...
Ziua este pe asfințite,
Lupta-i mai mare, ca nicicând.

Zilnic armura îmbrăcăm
Și-L urmăm pe Cel ce-I Soare!
De fire, ''eu'' - ne dezbrăcăm,
Tot, ce-i vechi: rămâne, moare!

Neabătuți - înaintăm,
Mielul conduce viu cărarea!
Vom izbândi, de nu cedăm
În Cel Viu ne e umblarea? ! ?


07/ 05/ 2017