Veșmântul de nuntire cu Mirele Sfânt
Îl țes din in subțire îngerii, prin Cuvânt.

E un veșmânt eteric, duhovnicesc,
Din aur alb feeric: unicul strai ceresc!

Știm, soli de aer, din Împărăție,
Ce migăloasă e o broderie!...

Atâtea nopți să țeseți, să brodați
Cu degete trudite, ochii înrourați:

Din aur de Ofir, -ce rar filon în noi-
Țeseți fire de iubire, în război;

Lacrimi adunați, în ruga din zori
Și perle brodați pe straiul ușor:

Floarea patimii, din dorul inimii
După desăvârșirea Treimii...

Și-apoi, ne-ați vegheat și ce ne-ați mustrat
Că veșmântul alb, ades, l-am pătat

Cu drag de pământ și vorbe de clacă
Și Regelui Sfânt, nu o să-I placă.....

Viața mea, ca haina, de îmi e sfințită
De Mirele drag, eu voi fi răpită!

Amin!