Venind să-ncerce-odată pe Avraam,
Să ne arate cine-I e pe plac,
De noapte Domnul l-a chemat la El,
Cerându-i să jertfească pe Isaac.

Şi Avraam, crezând făgăduinţa,
A ascultat, tăcut, pân-la sfârşit,
Ştiind că Domnul, chiar şi din cenuşa-i
Va da înapoi băiatul scump jertfit.

Credinţa lui Isaac, ascultătoare,
A strălucit, când s-a supus ca miel.
Am vrea şi noi s-avem acelaşi spirit,
Să ascultăm întocmai ca şi el.