Esau şi Iacov, cei doi fraţi,
S-au despărţit chiar din pruncie:
Esau cu jocul şi mâncarea,
Iar Israel la datorie.

Edom, lumesc şi fără frâu,
A devenit popor duşman.
Dar Israel a fost ales
Să împlinească sfântul plan.

Nici Iacov nu era un sfânt,
Căci a minţit şi a-nşelat,
Şi-apoi, de frica lui Esau,
Departe s-a refugiat.

Dar Domnul nu l-a părăsit,
Ci i-a întins sub paşi o scară,
Pe care harul minunat
La cei descurajaţi coboară.