Tipare de autoritate
Autor: Derek Prince
Album: Binecuvântare sau blestem
Categorie: Familie

   În planul lui Dumnezeu pentru căsătorie, soţul şi soţia devin 'un singur trup', unindu-şi astfel identităţile lor separate într-o unitate nouă. În baza acestui fapt, soţul îşi include soţia în mod natural în autoritatea pe care ei o împărtăşesc asupra copiilor lor. Dacă nu face lucrul acesta, soţul poate deveni arbitrar sau despotic.

   Cu toate acestea, astăzi este mult mai obişnuit ca soţul să se îndrepte înspre extrema opusă prin renegarea responsabilităţilor sale faţă de soţie şi copii şi chiar prin abandonarea lor completă. În asemenea circumstanţe, soţia rămâne să poarte singură o povară care ar fi trebuie împărţită între cei doi. Rezultatul e adesea o prăbuşire completă a întregii structuri familiale. Soţiile creştine care se găsesc în această situaţie, şi care prin credinţă, rugăciunea şi harul lui Dumnezeu poartă cu succes această povară suplimentară care a fost aruncată asupra lor ar trebui să se bucure de încredere.

   În cazul lui Iacov, el nu şi-a dat seama că vorbele pe care le-a rostit erau îndreptate împotriva Rahelei. În cultura noastră contemporană se întâmplă totuşi deseori ca un soţ să-i adreseze soţiei sale, cu bună ştiinţă, în mod deliberat, cuvinte zdrobitoare şi pline de amărăciune. Iată un exemplu tipic.

   Mary, care nu fusese niciodată instruită în ceea ce priveşte treburile casnice de către mama ei, se căsătoreşte cu Jack, un director executiv al unei companii, cu un temperament iute. Mary nu reuşeşte niciodată să servească mâncare gustoasă sau care să arate bine. Pentru un timp, Jack manifestă autocontrol şi îşi stăpâneşte nerăbdarea. Până la urmă îşi exprimă frustarea spunând 'M-am săturat de felul în care serveşti mâncarea. Niciodată nu vei învăţa să găteşti!' El repetă acest lucru în diferite moduri, în diferite ocazii. De atunci înainte, mâinile lui Mary tremură ori de câte ori aduce mâncarea la masă. Mesele devin un chin de care doreşte să scape cu ardoare. După câţiva ani, căsnicia se destramă. Dar blestemul rostit de Jack o urmăreşte pe Mary toata viaţa. Deşi talentată în alte domenii ea nu învaţă niciodată să gătească. Ori de câte ori intra într-o bucătărie, e copleşită de ceva întunecat ce îi inhibă abilităţile naturale. Pentru ea există o singură soluţie aceea de a recunoşte că soţul ei a pus un blestem peste ea şi să caute eliberarea pe care Dumnezeu a oferit-o. De asemenea, fără să-şi dea seama, Jack a rostit un blestem asupra lui fiindcă din momentul în care a spus 'Mi-e silă de felul în care serveşti mâncarea', el a început să experimenteze  o indigestie cronică pentru care medicul nu poate găsi nici o cauză naturală şi nici un medicament. Indigestia îl urmăreşte pe Jack până la sfârşitul vieţii.

   Sau din nou, Mary ar putea fi una din acele femei care nu ştiu cum sa administreze banii. Suma alocată ei se termină înainte de sfârşitul săptămânii. Nu reuşeşte niciodată să păstreze un echilibru între venituri şi cheltuieli. Jack ar putea da curs frustării sale, spunând 'Şi un copil de clasa a patra ar putea administra banii mai bine decât tine. Nu meriţi să prosperi. Toată viaţa ta te vei lupta cu problema.'

   Imaginează-ţi un alt cuplu -Jim si Jane. Limbajul lui Jim este mult mai brutal ca al lui Jack. Deseori încheie certurile aprige spunând 'Te urăsc!' În anii de după inevitabilul divorţ, Jane are nevoie de operaţie în zona abdominală pentru trei boli succesive, făra nici o legătură directă între ele.

   Diagnosticul corect pentru toate cele trei probleme ale lui Jane e enunţat în Proverbe 12.18

   'Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.'

   A fost nevoie de bisturiul chirurgului pentru a trata rănile invizibile pe care Jim le-a cauzat prin cuvintele sale pline de amărăciune.

   Cuvinte ca cele folosite de Jack împotriva lui Mary sau de Jim împotriva lui Jane pornesc din stările sufleteşti care oscilează de la mânie la ură şi nerăbdare. De obicei, în spatele lor există o presiune demonică. Ele sunt ca săgeţile ghimpate, înmuiate în otravă. Odată ce pătrunde în carne, ghimpii fac foarte dificilă extragerea lor. Şi totuşi, dacă săgeţile sunt lăsate înăuntru, otrava se împrăştie în interior.

   

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/161347/tipare-de-autoritate