“La Tine îmi ridic ochii,
la Tine care locuiești în ceruri…
Ai milă de noi…” (Psalmul 123)

La Tine-mi ridic ochii și mâinile trudite,
Tu, Creatorul lumii și-al cerurilor sfinte!
Spre Cerul Casei Tale privesc înlăcrimat
Cu dor și cu credință, ca robul liberat:

-Ai milă de noi, Doamne, și-n dragostea-Ţi curată
Ridică-ne ocara, Părinte, Sfinte Tată!
Suntem sătui de ură, de patimi și dispreț,
Ocara celor mȃndri e-al nostru zilnic preț.

Căci sufletele noastre în chingi de fier suspină
Când îngâmfații lumii gunoaie-n noi anină.
Cu lacrimi Te rugăm, în valea de durere,
Ai milă de noi, Tată, și dă-ne mângâiere!

Privește-ne din ceruri, și-n mila Ta cea mare,
Ne binecuvintează cu pace și răbdare.
Și poartă-ne în lume în Car de biruință
Să nu ne pierdem viața și nobila credință.
Venim, copiii Tăi, la Tronul Sfânt, divin,
Și Te rugăm: Ai milă de noi, de toți. Amin!



Florești, Cluj