Mara
Autor: Cristian Dume
Album: Exerciții de zbor
Categorie: Diverse
Rut 1:20 – Nu mă mai numiţi Naomi (Plăcută), le-a răspuns ea,
ci numiţi-mă Mara (Amărăciune), pentru că Cel Atotputernic m-a amărât mult.

Mara

Să nu-mi mai spui plăcută niciodată!
Sunt văduvă, fără bărbat și fii!
Mi-e inima de doruri secerată;
Când văd cum moartea casa îmi strivi...

Cum să m-afund în tulburea uitare?
Mă pierd mereu în drumul spre tăceri.
Da, m-a zdrobit această încercare
Văd limpede că-s fără de puteri...

S-a prăpădit avutul rugii mele
Ca într-o pungă spartă fără ață.
E prea târziu să mai privesc la stele
Sătulă de trăirea pusă-n viață...

Să mă numești amărăciune plânsă;
Nici lacrimi nu mai am pentru ai mei!
Simt lampa sufletului tot mai stânsă
Căci anii ce-or veni or fi mai grei...

Christian Dume
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/158762/mara