Credincioşii vechi şi noi


Credincioşii din vechime,
Au primit Cuvântul bine,
Şi-au rămas în Cuvânt
Gustând raiul pe pământ.
Şi patima lui Hristos
Care le-a fost de folos.

Credincioşii de sub har,
Au primit Cuvântul în dar.
Şi-au rămas în Cuvânt
Bucuroşi prin Duhul Sfânt,
Pe calea Domnului Isus
Care-i grea, că duce-n sus.
…………………………………
Credincioşii de la altar,
Sunt fraţii celor din har.
Între noi nu-i diferenţă
În vorbă şi competenţă,

Credinciosul din vechime,
N-a fost păcătos ca mine?
Nu a fost şi el sub păcat
De care-i omu stricat?

El de păcat a fugit,
Şi prin har a fost primit.
El prin Lege s-a îndreptat
Şi prin har, a fost iertat.
Aşa s-a păstrat curat
Şi a ajuns fără păcat.

Dacă nu mă curăţesc,
Eu ajung ca el, ceresc?
Dacă eu nu mă îndrept
O să ajung ca el, corect?
Sau ajung oportunist
Ca şi lupul moralist?