1. Bunătatea Ta-i eternă,
Doamne, Dumnezeul meu
Ea mi-e cea mai dulce pernă
De odihnă când mi-e greu.
Ea mă scapă de povară
Când mi-e cugetu-apăsat
Şi mă uşurează iară
/: Ca să-alerg mai avântat. :/

R: /:Bunătatea Ta! :/

2. Bunătatea Ta mă-ndeamnă
Grabnic să mă pocăiesc,
Ca să ştiu adânc ce-nseamnă
Răul care-l săvârşesc
Ea mă-ndeamnă înspre cruce
Spre Isus Cel Răstignit,
Să-nţeleg că El aduce
/: Pace-n duhul meu trudit. :/

3. Bunătatea Ta-mi găteşte
Un prea dulce viitor
Căci ea zinlic se-nnoieşte
Şi când urc şi când cobor.
Laudă şi închinare,
Pentru bunătatea Ta
Îţi aduc cu înflăcărare,
/: Doamne-acum şi-n veac aşa. :/

I: Cantarile Harului, volumul 7, cântarea 395.