Pribeag și azi din poartă-n poartă
Mai treci, Isuse, pe la noi,
Să fii de sărbători la vatră...
Dar câinii în ocol Te latră,
Și alții-mproașcă cu noroi.

Mai bați la poartă cu sfială,
Și-afară-n frig Te prind fiori.
În casă-i bradul cu beteală,
Cadouri scumpe, cheltuială,
Așa-i la noi de sărbători.

În șoaptă, ca o liturghie,
Ne spui cât Îți suntem de dragi;
Iar noi la mese-n gălăgie,
Vorbim doar de economie,
Și Moș Crăciunul cu desagi.

Te uiți pe geam cu-amărăciune:
Mai știe cineva că vii?
„Am daruri multe, mult mai bune,
Și câte oare le-aș mai spune,
Dacă în casa M-ar primi!”

Târziu, Te-așezi pe-o buturugă,
Și plângi sub geamuri boierești;
Stăpân în straiele de slugă!
Arhanghelii ar da să fugă,
Dar Tu mai stai, căci ne iubești! ...