Durerea cât mi-ar fi de mare

Durerea cât mi-ar fi de mare
La Tine Doamne, eu alerg,
De-mi pică lacrimi mi le şterg
Privind Iubirea-ndurătoare
Că n-am rămas în disperare
Ci-n pas voios 'nainte merg.

Aşa, în harul Tău prea Sfânt
Cum zilnic Ea îmi este dată,
Te laud din fiinţa-mi toată
Cât voi trăi pe-acest pământ
Pentru măreţul Tău Cuvânt
Pentru Iubirea cea curată!

O! Şi viaţa ce mi-ai hotărât
În corpu’ acesta pământesc
E Doamne-a Ta şi Te iubesc,
Căci din păcat m-ai izbăvit -
Şi-n Fiul Tău m-ai mântuit
În Jertfa-n planul cel ceresc.

Flavius Laurian Duverna
11 noiembrie 2016