Un orologiu bate...e miezul nopţii acum...
Un călător tresare înspăimântat pe drum
Şi umbre se ascund în colţuri nevăzute
Căutând acolo pacea din vise neştiute...

E miezul nopţii...zvonuri se-aud din depărtare:
E lumea ce păşeşte cu grabă spre pierzare...
Pe calea largă mulţi aleargă către hău
Fără iubirea sfântă şi fără Dumnezeu...

Un orologiu bate...e miezul nopţii iar...
Biserica e pusă de Domnul pe cântar:
"O, nu mai eşti nici rece dar nici în clocot viu...
Îţi ştiu a ta purtare şi faptele îţi ştiu!"

E miezul nopţii...glasuri se-nalţă către cer
O rugă prinde viaţă în traiul efemer:
"O, iartă-ne Părinte...mai iartă-ne o dată
Şi nu ne pedepsi după a noastră faptă!

Albeşte-ne veşmântul Părinte-a îndurării
Şi ochii ne deschide către albastrul zării...
Trezeşte-ne Părinte şi fă-ne vegheatori
Să Te-aşteptăm cu toţii când vei veni pe nori!"

Un orologiu bate...e miezul nopţii-acum
Se vede o Lumină prin ceaţă şi prin fum...
Fiţi gata! Domnul Slavei se-arată-n depărtare
Eşti gata soră, frate de-a Lui întâmpinare?

Vulcan-09-10-2016
Mary