Copiii lui Dumnezeu și copiii Diavolului
Autor: Szekely Carol
Album: fara album
Categorie: Diverse

Copiii lui Dumnezeu și copiii Diavolului

Versete de bază: 1)”Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire, nu este de la Dumnezeu, nici cine nu iubește pe fratele său. Căci vestirea , pe care ați auzit-o de la început, este aceasta: să ne iubim unii pe alții; nu cum a fost Cain, care era de la Cel rău, și a ucis pe fratele său.Și pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite. Nu vă mirați fraților dacă vă urăște lumea.”(1Ioan 3:10-13) 2)”De aceea, iată vă trimit prooroci,înțelepți și cărturari.Pe unii din ei îi veți omorâ și răstigni,pe alții îi veți bate în sinagogile voastre, și-i veți prigoni din cetate în cetate, ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați omorât între Templu și altar.”(Matei 23:34,35) 3)”Pentru ce nu înțelegeți vorbirea mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvintele mele. Voi aveți de tată pe Diavolul, și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost un ucigaș, și nu stă în adevăr,pentru că în el nu este adevăr.Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii.”(Ioan 8:43,44)4)”Atunci ucenicii lui s-au apropiat șii-au zis: Știi că farizeii au găsit pricină de poticnire în cuvintelepe care le-au auzit? Drept răspuns ,El le-a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.” (Matei 15:12,13) 5)” Isus a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el: Iată un adevărat Israelit în care nu este vicleșug.”(Ioan1:47) 6) ”Cei răi sunt stricați încă din pântecele mamei lor,mincinoșii se rătăces odată cu ieșirea din pântecele mamei lor.”(Psalmul 58:3)7)”Er,întâiul născut al lui Iuda era rău înaintea Domnului, și Domnul l-a omorât.”(Genesa 38:7)8)”Ferice de omul,căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea, și în duhul căruia nu este viclenie.”(Psalmul 32:2)

Acest subiect este biblic, incontestabil, însă comentatorii, în marea lor parte, îl evită,considerând că, atât apostolul Ioan, cât și Hristos,au uzat de metafore pentru a categorisi pe oameni, din punct de vedere moral, drept buni sau răi.  Ei își zic în inima lor, că toți oamenii au fost creați de Dumnezeu, nici vorbă deci ca unii oameni să aibă ca tatăl pe Dumnezeu iar alții să-l aibă de tatăl pe Diavolul. Aici duce deci o cunoaștere superficială a Scripturilor și îndrăzneala de a o interpreta după placul oamenilor.

 Legat de tălmăcirea primului citat, o bună parte a mânuitorilor Cuvântului, cad de acord cu existența copiilor lui Dumnezeu și a copiilor Diavolului, dar această delimitare între oameni o aplică numai în perioada Harului, care face posibilă spălarea de păcat și întrarea în Casa lui Dumnezeu a păcătoșilor care se pocăiesc și se încred în jertfa lui Hristos, mărturisind pe acesta în apa botezului.  Pentru ei, a fi copil al lui Satan înseamnă să fii sub stăpânirea păcatului.

 În acord total cu apostolul Ioan și cu  spiritul Scipturilor Sfinte, declar că , din naștere chiar, unii oameni au drept  tată spiritual pe Dumnezeu, iar alții îl au ca tată spiritual pe Diavolul. Am ajuns la această convingere în urma comentariului ce mi s-a dat asupra Pildei Neghinei. (Matei 13:24-43) Această pildă dezvăluie o taină de la facerea lumii.(Matei 12:35) Țarina este trupul lui Adam. Cel care a semănat acolo grâu spiritual, este Hristosul preincarnat, iar cel care a semănat acolo neghină spirituală este Diavolul. Toată omenirea se găsea, ca semințe spirituale, în ziua consumării păcatului originar, în trupul lui Adam, precum Levi se găsea în coapsele lui Avraam în ziua, când acesta dăduse zeciuială lui Melhisedec. (Evrei 7:9,10) Din grâu rezultă, în trup adamic, fii pentru Dumnezeu, iar din neghină rezultă, în trup adamic, fii pentru Satan. Cum fiecare bărbat moștenește trupul lui Adam, moștenește și o bună parte din semințele semănate în acest trup. Despre enigma ascunsă în  Pilda Neghinei, se poate citi mai detailat în volumul de studii ”Scopul ultim al lui Dumnezeu” apărut la Editura Cetatea Deva. Dezvăluirea acestei enigme, nu schimbă cu nimica calea mântuirii celor născuți în păcat, dar explică de ce unii îl pot primi pe Hristos ca Mântuitor, iar alții sunt în imposibilitatea de a-l primi.

Apostolul Ioan stabilește două criterii pentru categorisirea oamenilor în fii ai lui Dumnezeu și în fii ai Diavolului. Neprihănirea și dragostea caracterizează pe cei ce aparțin Casei lui Dumnezeu, iar întinăciunea și ura ucigașă caracterizează pe cei din Casa Diavolului. Apostolul aduce și două exemple pentru a-și spijini doctrina. Cain, care avea fapte rele, îl ura pe Abel,fratele său, pentru că acesta avea fapte bune. Ura lui l-a condus până la fratricid. Faptul că și-a omorât fratele îl acreditează drept fiu al Diavolului. Următoarea avertizare a apostolului spune mai mult decât pare a spune:”Nu vă mirați, fraților, dacă vă urăște lumea.”Lumea mișună de copiii Diavolului.

Dacă apostolul Ioan avuse îndrăzneala să-l numească pe Cain un copil al Diavolului, Domnul Isus  nu ezită să-l prezinte pe Abel ca un copil neprihănit al lui Dumnezeu. Cel Atotputernic își trimite copiii ca pe niște oi în m ijlocul lupilor, ca, în ziua judecății, să cadă tot sângele nevinovat asupra celor ce-l vărsaseră cu o plăcere diabolică. Între oile sfâșiate de lupi figurează neprihănitul Abel și profetul Zaharia. Cel Veșnic trimite în această lume răsculată împotriva lui prooroci, înțelepți și cărturari ca să întoarcă inima oamenilor către Creatorul lor. Însă oamenii se ridică împotriva lor, îi maltratează, îi prigonesc și îi omoară.

În mustrarea sa adresată farizeilor, Domnul Isus arată că aceaștia nu pot  înțelege vorbirea lui, deoarece nu pot asculta cuvintele sale. Cuvintele vin din inimă, sediul duhului de viață. Farizeii aveau un alt duh care nu se putea concilia cu Duhul lui Hristos. Într-un Psalm citim:”Gustați și vedeți ce bun este Domnul!” (Ps.34:8) Psalmistul aici se referă la bunătatea cuvintelor Domnului, care transmit bunătatea Duhului său. Însă,pentru  copiii Diavolului cuvintele Domnului nu sunt gustoase, căci nu găsesc rezonanță în ei. De aceea ei nu pot asculta pe cei ce vorbesc sub inspirație divină.(1Ioan4:6)

Copiii Diavolului au pofte,dorinți și intenții ce se conformează naturii tatălui lor. Or, Satan a fost de la început un ucigaș, căci fiul său spiritual, Cain, a împlinit pofta tatălui său cu privire la Abel. Satan imprimă copiilor săi și pofta de minciună. Minciunile se detectează cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu, care este Adevărul. (Ioan 17:17) Toate ideile și toate teoriile ce se opun  Scripturilor Sfinte sunt minciuni.

Cei ce au duhul lui Satan adeseori se scandalizează la auzirea învățăturilor divine,precum făceau farizeii când Domnul Isus îi lămuri că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură. (Matei 15:10-20)Drept răspuns la atitudinea dușmănoasă a farizeilor, Domnul a remarcat:”Orice răsad pe care nu l-a sădit Tarăl meu cel ceresc  va fi smuls din rădăcină.” El s-a referit la acești farizei, care au apărut ca niște lăstari de neghină în trupul adamic.

Isus din Nazaret nu s-a sfiit să semnaleze dacă întâlni pe cale răsaduri de grău, încolțite în trupul lui Adam. Unul era Natanael, Israelit în duhul căruia nu era vicleșug. El moșteni un trup întinat de păcate, dar ,în duhul lui, păstra o conștiință curată. Greșelile și-le mărturisea și le repara, niciodată n-a făcut rău semenului în mod intenționat. Copiii lui Dumnezeu se depărtează de fărădelege.(2Tim.2:19)

Chiar și psalmistului i s-a revelat că ”cei răi sunt stricați din pântecele maicii lor, mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pântecele maicii lor”. Răutatea este deci ceva ereditar, imprimată în duhul noului născut. Educația, societatea și prietenii buni n-o pot transforma în bunătate.

Pe cei născuți din duhul lui Satan, nici Dumnezeu nu dorește să-i schimbe. Cum aceștia răspândesc corupția, vrăjitoria, închinarea la idoli, desfrânarea, vrăjbiile, uciderile, Dumnezeu a luat măsuri din timpurile străvechi ca să-i nimicească.”Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului, și Domnul l-a omorât.” Un asemenea mesaj produce  stupefacție în mintea multor exegeți ai Bibliei. Aceștia din urmă își permit chiar să se înverșuneze împotriva lui Dumnezeu pentru că poruncise exterminarea cetăților cananite care încumetau să lupte împotriva Israeliților cuceritori. Acestor cetăți corupte, ocupate majoritar de „răsaduri de neghină”, le venise timpul pedepsei divine.

Ultimul verset de comentat face referire la oameni în duhul căruia nu este viclenie. Lui David, psalmistul, i s-a revelat că Dumnezeu nu ține-n  seamă păcatul unor asemenea oameni. Cum se poate aceasta? Unora le ține în seamă păcatele, iar altora nu? Un comentator umanist poate sări până la plafon în indignarea lui. Problema acestui comentator este că nu conoaște puterea lui Dumnezeu, nici Scripturile. Cel Atotputernic cercetează și cunoaște până și gândurile inimii, nu numai vorbele și faptele oamenilor. El cunoaște motivația oricărei fapte. Omul lipsit de viclenie, nu face rău intenționat, ci din neatenție. De aceea, Domnul îl absolvă de vina sa.

Prezentul studiu își va dovedi utilitatea în perioada prigonirilor atihristice. Frații vor înțelege că noi suntem zidiți pe temelia profeților și apostolilor și avem chemarea să împărtășim soarta lor. Prigonitorii noștri, răsaduri de neghină, cu prețul sufletului lor ne fac să avem parte de suferințele lui Hristos.

Se cuvine să încheiem prezenta lucrare cu o apreciere a apostolului:”Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi.”(Romani8:18)

Sighișoara, 16 martie 2016                  Carol Szekely    

 

 

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/studii/154402/copiii-lui-dumnezeu-si-copiii-diavolului