Întregul cer, din unghiuri nesfârșite
Și-a îndreptat privirile spre noi
Când ne-am unit viețile, iubite
Și am pornit spre infinit, în doi.

Căci Dumnezeu a împletit destine,
A rânduit ca eu să îți fiu soață,
Un ajutor, o oază pentru tine,
Iar tu să-mi fii pe calea vieții, torță.

Ne-a binecuvântat casa de piatră,
Ades ne-a înmulțit pâinea pe masă,
Cu Sânge sfânt a uns pragul la poartă,
Păziți să fim în cuibul drag, acasă.

Ne cheltuim viața pe din două
Și în Lumină limpezite-s toate,
Suntem uniți într-o făptură nouă,
Prin Jertfă, curățată de păcate.

Cu patru ochi, patru mâini, dublu toate,
Doar inima rămas-a numai una,
Am înțeles că mai ușor se poate
Să biruim când va lovi furtuna.

În văi de plângeri suspinăm deodată,
Ne leagă suferința, tot mai strâns,
Într-o cămașă care-a fost spălată
În lacrima Iubirii-n care-am plâns.

Pe-obrazul tău curg chinurile mele,
Izvorăște plâsu-mi, din durerea ta,
E-un cerc închis, cum se închid inele,
Sub jugul care pășim alăturea.

Păstrăm în amintiri același ieri,
Așa a fost sortit din veșnicii,
De dragul meu speranța mea o speri
Căci împărțim aceleași fericiri.

Privirea noastră cată-aceeași Țintă,
M-ai integrat în alergarea ta,
Când m-am oprit pe Cale, obosită,
Te-ai făcut jertfă, să pot înainta.

Întindem aripile, deodată,
Sincronizat, pe coama unui vis,
Căci ne-a promis slăvitul nostru Tată
Că-n cartea Vieții, numele ne-a scris.

Noi înălțăm aceeași doleanță,
Se-nalță focul rugi tot mai sus,
Să-i știm pe-ai noștri dragi, în siguranță,
Pe Stânca Vieții, pe brațul Lui Isus.

De când a dat viața noastră-n floare
Până acum când frunza-i arămie,
Mi-ai fost, iubite, binecuvântare,
Îi mulțumesc Lui Dumnezeu și ție.