Urcând colina se-'ntreba
De ce nu ar putea zbura
Spre marea binecuvântare;
Marcu 8:22
Dar, acceptă să fie scos
Încet, la braț, chiar pas cu pas
Căci nu vedea încă lumina
Ce-o aștepta ca vindecare...
Marcu 8:23
Simțindu-și ochii umeziți
Întrezării prin ceață niște umbre,
Curând, văzu niște copaci
Și brusc se minună
Când întunericul capitulă,
Fugind spre-o vale adâncă.
Marcu 8:24
În ochii lui vedeai lumina
Primită de la Dumnezeu,
Ea strălucea peste colina
Ce-avea la poale BETSAIDA
Iar el, privea cu ochii țintă
Spre binefăcătorul său.
Marcu 8:25