Marea luptă (glossă)
Autor: Stănulescu M.
Album: Gândul lui Adam
Categorie: Trezire si veghere

Marea luptă (glossă)

În lume când ne naştem
Ceva rău vine-n noi,
Primii paşi ce îi facem
Ne poartă la război.
Un vânt care tot creşte
În vijelii,furtună,
Inima răscoleşte,
Ca totul să supună.

Dorim să luăm de capăt
Un fir al bucuriei,
Să descuiem un lacăt
Cu cheia fericirii.
Alţii l-au descuiat,
Fără să îi cunoaştem,
Firul e deslegat
În lume când ne naştem.

Ochii abia-i deschidem
Şi luăm tot ce ne place,
Lăcomia desprindem
Din gându-n care zace.
În egoism,trufie,
Nu mai dăm înapoi,
Chiar din copilărie
Ceva rău vine-n noi.

Încă suntem departe
De-al lumii tainic mers,
Mintea nici nu desparte
Adâncu-i înţeles.
Viaţa e-abia începută
Şi fără să cunoaştem,
Ne duc în marea luptă
Primii paşi ce îi facem.

Şi-această mare luptă
E dusă-n trup şi suflet,
În bucurie-adâncă
Sau în năprasnic plânset.
Când credem c-am zărit
Puţin bine în noi,
Răul din nou ivit
Ne poartă la război.

Noi vrem ca bunătate
În iubire s-avem,
Iar lumea în dreptate
Trăind să o vedem.
Dar din văzduhul ei
Din senin se iveşte,
Ca răsuflări de zei
Un vănt care tot creşte.

Mătură tot în cale
Şi cinste,şi iubire,
Dreptatea piere-n jale
De crunta-i nimicire.
Şi tot se înteţeşte
Durerea să îţi spună,
Răul lui se sădeşte
În vijelii,furtună.

Şi de este oprit
De-o mână nevăzută,
Sau mersu-i potolit
De una neştiută,
Iar dragostea se-ntoarce
Şi în noi iarăşi creşte,
Chiar amintirea lui
Inima răscoleşte.


Purtaţi în marea luptă
De vânt şi vijelie,
Mâna ce-i nevăzută
S-o prindem cu tărie.
Doar ea ştie şi poate
Răul să îl răpună,
Şi-n dragoste să rabde
Ca totul să supună.

Ca totul să supună
Inima răscoleşte,
În vijelii,furtună
Un vânt care tot creşte.
Ne poartă la război
Primii paşi ce îi facem,
Ceva rău vine-n noi
În lume când ne naştem.


Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/152267/marea-lupta-glossa