Samson - partea 2-a -
Autor: Ioan Vasiu
Album: zbor spre lumina 2
Categorie: Trezire si veghere
Motto: "Păziți-vă inima mai mult decât orice, că din ea ies izvoarele vieții."Amin! Pr.4:23.

Pe când să-nceapă secerișul
Iar s-a coborât Samson
Jos la Timna, la nevastă,
Și i-a dus un ied plocon.

Mare i-a fost supărarea
Când a aflat de la tată
Că de la ospăț, nevasta,
Altuia-i fusese dată.

Și așa le-a zis Samson:
"Filistenii m-au trădat;
Dacă le voi face rău
Nu voi mai fi vinovat."

A prins trei sute de vulpi
Și le-a legat coadă de coadă,
Iar între cozi a pus făclii
Aprinzându-le să ardă.

Și când le-a izgonit în lanuri
Au aprins snopii grămezi,
Holdele nesecerate
Și măslinii din livezi.

Înfuriați peste măsură,
Filistenii au aflat
Că de holdele aprinse
Tot Samson e vinovat.

Așa c-au suit degrabă
La Timneanul și la fată,
Și i-au pus pe foc să ardă
Viața fiindu-le curmată.

Supărat, Samson a zis:
"Ascultați ce-am să vă spun:
De-acum nu mă mai opresc
Până când nu mă răzbun!"

Cum să-l lase filistenii
Să dea foc și să aprindă?!
Așa c-au trimis oștirea
Cu poruncă să îl prindă.

Când au tăbărât în Iuda
Pân' la Lehi s-au întins,
Hotărâți să strice pacea
Dar Samson să fie prins.

Și înspăimântați iudeii
De-nchinătorii lui Dagon,
Au căzut cu ei la pace
Dar să li-l dea pe Samson.

Trei mii de bărbați din Iuda
Cu Samson de-același neam,
S-au coborât la crăpătura
Făcută-n stânca Etam.

Acolo stătea Samson
Și ei au vrut să îi explice
Că dacă îl vor da legat,
Pacea n-are să se strice.

El le-a cerut să nu-l omoare
Și iudeii au jurat;
Iar apoi, cu două funii
Nou-nouțe l-au legat.

Când în tabără la Lehi
Au intrat, pe la chindie,
Toat-oștirea filisteană
Chiuia de bucurie.

Scurtă i-a fost bucuria
Filisteanului poltron,
Că Duhul lui Dumnezeu
A venit peste Samson.

Funiile ca arse-n foc,
Ca cenușa s-au făcut...
De pe mâini și de pe brațe
Legăturile-au căzut.

Mult ar da acum Samson
Pentru-o armă,da'n zadar...
Când în fața lui zărește
O falcă crudă de măgar.

Cu nădejde o apucă
Și fără să stea pe gânduri,
Se repede-n filisteni
Doborându-i rânduri-rânduri.

Sar cu toții, filistenii,
Luptând cu Samson din greu,
Dar cum să-nvingă când cu el
E Duhul lui Dumnezeu?

Iar Samson plin de putere
Îi lovește cu mânie,
Și pân' să fugă flistenii
Au pierit din ei o mie.

A zvârlit falca din mână,
Însetat, cu gura iască;
Dar nu găsea un pic de apă
Inima să-și răcorească.

"Doamne, a strigat Samson,
Tu ai dat îngăduire
Prin brațul robului tău,
Astăzi, mare izbăvire.

Și acum să mor de sete?
Sau prin setea ce o-ndur,
Să pună mâna pe mine
Netăiații împrejur?"

Domnul strigătu-i aude
Și face stânca să crape,
Să țâșnească din ea apă
Ca-nsetații să se-adape.

Bea Samson pe săturate
Și setea își potolește;
Iar izvorul En-Hacore
Până astăzi dăinuiește.

A mai trecut ceva vreme
Și după vechile-obiceie,
Samson a plecat la Gaza
Și-a intrat la o femeie.

Într-o clipă s-a dus vestea
Că "Samson este aici!"
Și domnitorii filisteni
Au trimis oșteni voinici

Să pândească toată noaptea,
În taină să-l înconjoare
Și când s-o lumina de ziuă
Să-l prindă și să-l omoare.

Însă pe la miezul nopții
S-a sculat judecătorul,
A smuls porțile cetății
Cu stâlpii și cu zăvorul

Și le-a pus pe ai săi umeri
Făr' ca nimeni să-l înfrunte
Și le-a dus pân' la Hebron,
Sus pe vârful unui munte.

Tinere, te-ai vrea puternic
Cum era Samson odată,
Dar să nu fii prunc la minte
Că păcatu-atât așteaptă.

Știi că la ușă pândește
Și ce lesne te-nfășoară!
Iar în inimă-ți va pune
Mândria care omoară.

Și dacă Domnu-ți dă un dar
Tu să-i mulțumești mereu
Și prin el să Îi dai slavă
Numeleui lui Dumnezeu! Amin!







Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/151365/samson-partea-2-a